scorie² sf [At: ALR I, 1733/940 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Copcă² (1).

scorie¹ sf [At: BARASCH, I. N. 89/13 / V: (reg) scoare / Pl: ~ii / E: fr scorie cf lat scoria] 1 (Șîs ~ vulcanică) Material provenit din lava vulcanilor, incomplet degazificată în contact cu apa. 2 Reziduu solid obținut la extragerea metalelor din minereuri, la topirea lor, la arderea huilei etc. Si: zgură. 3 (Pex) Strujitură care cade în timpul prelucrării unui metal prin batere cu ciocanul. 4 Strat de oxid (negru) format la suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte Si: țunder. 5 (Fig) Imperfecțiune. 6 (Fig) Lipsă.

SCORIE, scorii, s. f. Zgură.

SCORIE s.f. 1. (Metal.) Reziduu obținut în extragerea metalelor din minereuri și la topirea metalelor; zgură. 2. (Geol.) Produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. [Gen. -iei. / < fr. scorie, cf. lat. scoria, gr. skoria].

SCORIE s. f. 1. reziduu la extragerea metalelor din minereuri și la topirea metalelor; zgură. 2. produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. 3. strat de oxid pe suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte. 4. (fig.) imperfecțiune, defect. (< fr. scorie, lat. scoria)

SCORIE ~i f. 1) Strat negru de oxid format la suprafața unei piese de oțel în timpul încălzirii la temperaturi înalte. 2) geol. Produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. /<fr. scorie

scórie f. (lat. scória, vgr. skoría. V. zgură). Zgură.

scoare sf vz scorie¹

scorie (desp. -ri-e) s. f., art. scoria (desp. -ri-a), g.-d. art. scoriei; pl. scorii, art. scoriile (desp. -ri-i-)

scorie (-ri-e) s. f., art. scoria (-ri-a), g.-d. art. scoriei; pl. scorii, art. scoriile (-ri-i-)

scorie s. f. (sil. -ri-e), art. scoria (sil. -ri-a), g.-d. art. scoriei; pl. scorii, art. scoriile (sil. -ri-i-)

SCORIE s. 1. v. țunder. 2. v. zgură. (~ obținută la extragerea, metalelor din minereuri.)

SCORIE s. 1. (TEHN.) țunder. (~ formată la forjarea unui metal.) 2. zgură. (~ obținută la extragerea metalelor din minereuri.)

scoare s. f. – (Trans.) Zgură. Lat. scoria (Pușcariu 1556; REW 7739; Candrea; Rosetti, I, 171). Este dubletul lui scorie, s. f., din fr. scorie și din sgură.

scorie, scorii, s.f. (reg.) copcă în gheață.