2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÓRER, (1) scoreri, s. m., (2) scorere, s. n. 1. Persoană însărcinată cu evidența (și afișarea) scorului într-o întrecere sportivă. 2. S. n. Panou, tabel pe care se afișează scorul într-o întrecere sportivă. – Din engl. scorer.

SCÓRER, (1) scoreri, s. m., (2) scorere, s. n. 1. Persoană însărcinată cu evidența (și afișarea) scorului într-o întrecere sportivă. 2. S. n. Panou, tabel pe care se afișează scorul într-o întrecere sportivă. – Din engl. scorer.

scorer [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 82 / Pl: scoreri sm, scorere sn / E: eg scorer] 1 sm Sportiv care marchează goluri în jocul de fotbal Si: golgheter. 2 sm Persoană însărcinată cu evidența (și afișarea) scorului într-o întrecere sportivă. 3 sn Tabel, panou pe care se afișează scorul într-o întrecere sportivă. corectată

SCÓRER s.m. (Sport) 1. Realizator de goluri la fotbal; golgheter. 2. Cel care înregistrează scorul în foile de arbitraj; cel care operează pe panoul de scor evoluția rezultatului echipelor angajate în joc. [< engl. scorer].

SCÓRER I. s. m. 1. golgheter. 2. cel care înregistrează scorul în foile de arbitraj; cel care operează pe panoul de scor evoluția rezultatului echipelor angajate în joc. II. s. n. panou pe care se afișează scorul într-o întrecere sportivă. (< engl. scorer)

SCÓRER2 ~e n. pl. Panou pe care se afișează scorul într-o întrecere sportivă. [Monosilabic] /<engl. scorer[1]

  1. Două erori: pl. nu-și are locul, iar cuvântul nu este monosilabic. gall

SCÓRER1 ~i m. 1) Sportiv care marchează cele mai multe goluri pe durata unei competiții; golgheter. 2) Persoană care ține evidența (și afișează ) scorul într-o competiție sportivă. [Monosilabic] /<engl. scorer[1]

  1. Indicația monosilabic este evident greșită. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scórer2 (obiect) s. n., pl. scórere

scórer1 (persoană) s. m., pl. scóreri

scórer (persoană) s. m., pl. scóreri

scórer (obiect) s. n., pl. scórere

Intrare: scorer (obiect)
scorer2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorer
  • scorerul
  • scoreru‑
plural
  • scorere
  • scorerele
genitiv-dativ singular
  • scorer
  • scorerului
plural
  • scorere
  • scorerelor
vocativ singular
plural
Intrare: scorer (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorer
  • scorerul
  • scoreru‑
plural
  • scoreri
  • scorerii
genitiv-dativ singular
  • scorer
  • scorerului
plural
  • scoreri
  • scorerilor
vocativ singular
  • scorerule
  • scorere
plural
  • scorerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scorer (obiect)

  • 1. Panou, tabel pe care se afișează scorul într-o întrecere sportivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

scorer (persoană)

  • 1. Persoană însărcinată cu evidența (și afișarea) scorului într-o întrecere sportivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
  • 2. Realizator de goluri la fotbal.
    surse: DN sinonime: golgheter

etimologie: