SCORȚONÉRĂ, scorțonere, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compoze- elor, cu rizom pivotant și cărnos, de culoare brună, cu frunze mari și flori galbene, cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.

scorțoneră sf [At: COTEANU, PL. 28 / V: (înv) ~rso~, ~rzoneară, ~rzonelă, ~rzo~, zcorzo~ / Pl: ~re / E: ger Scorzonera, lat scorzonera (hispanica)] Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rădăcina pivotantă, groasă, fusiformă, cu partea exterioară negricioasă, iar cea interioară albă, moale, cu gust plăcut, cu tulpina dreaptă, ramificată în partea superioară și cu flori galbene, plăcut mirositoare, grupate în capitule, cultivată ca legumă și ca materie primă pentru fabricarea surogatelor de cafea Si: salsifi, salată-de-iarnă (Scorzonera hispanica).

SCORȚONÉRĂ s.f. Plantă perenă cu frunze mari și flori galbene, cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase, folosite în alimentație. [< it. scorzonera, cf. fr. scorsonère].

SCORȚONÉRĂ s. f. plantă perenă cu frunze mari și flori galbene, cultivată pentru rădăcinle sale cărnoase, în alimentație. (< it. scorzonera)

scorsoneră sf vz scorțoneră

scorzoneară sf vz scorțoneră

scorzonelă sf vz scorțoneră

scorzoneră sf vz scorțoneră

SCORȚIONÉRĂ, scorționere, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu rizom pivotant și cărnos, de culoare brună, cu frunze mari și flori galbene, cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.^[1]

scorțonéră s. f., g.-d. art. scorțonérei; pl. scorțonére

scorțonéră s. f., g.-d. art. scorțonérei; pl. scorțonére

SCORȚONÉRĂ s. (BOT.; Scorzonera hispanica) salsifi, (reg.) salată-de-iarnă.

SCORȚONERĂ s. (BOT.; Scorzonera hispanica) salsifi, (reg.) salată-de-iarnă.