2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

SCORȚIȘOR, scorțișori, s. m. Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment și în medicină. – Din scorțișoară (derivat regresiv).

SCORȚIȘORIU, -IE, scorțișorii, adj. (Rar) De culoarea scorțișoarei. – Scorțișoară + suf. -iu.

SCORȚIȘORIU, -IE, scorțișorii, adj. (Rar) De culoarea scorțișoarei. – Scorțișoară + suf. -iu.

scorțișor sm [At: VALIAN. V. / Pl: ~i / E: drr scorțișoară] 1 Specii de arbori orientali, a căror scoarță este folosită drept condiment sau în medicină (Cinnamomum). 2 (Orn; reg) Pasărea Erithacus rubecula rubecula.

scorțișoriu, ~ie a [At: MARIAN, CH. 51 / Pl: ~ii / E: scorțișoară + -iu] (Pop) De culoarea scorțișoarei (3) Si: roșcat-cenușiu.

SCORȚIȘOR, scorțișori, s. m. Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment sau în medicină. – Din scorțișoară (derivat regresiv).

SCORȚIȘOR, scorțișori, s. m. Arbore oriental a cărui scoarță e folosită drept condiment (Cinnamomum Zeylanicum ).

SCORȚIȘORIU, -IE, scorțișorii, adj. (Rar) De culoarea scorțișoarei. Culoare scorțișorie. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 156.

SCORȚIȘOR ~i m. Specie de arbori exotici, cu scoarță aromatică, care este folosită drept condiment. /Din scorțișoară

scorțișor m. arbore cultivat mai ales în insula Ceylan (Cinnamomum zeylanicum).

Ortografice DOOM

scorțișor s. m., pl. scorțișori

scorțișoriu (rar) adj. m., f. scorțișorie; pl. m. și f. scorțișorii

scorțișor s. m., pl. scorțișori

scorțișoriu (rar) adj. m., f. scorțișorie; pl. m. și f. scorțișorii

scorțișor s. m., pl. scorțișori

scorțișoriu adj. m., f. scorțișorie; pl. m. și f. scorțișorii

Sinonime

bîtlan scorțișor s. v. BÎTLAN ROȘIATIC. BÎTLAN ROȘU. STÎRC PURPURIU. STÎRC ROȘU.

bîtlan scorțișoriu s. v. BÎTLAN ROȘIATIC. BÎTLAN ROȘU. STÎRC PURPURIU. STÎRC ROȘU.

Intrare: scorțișor
scorțișor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorțișor
  • scorțișorul
  • scorțișoru‑
plural
  • scorțișori
  • scorțișorii
genitiv-dativ singular
  • scorțișor
  • scorțișorului
plural
  • scorțișori
  • scorțișorilor
vocativ singular
plural
Intrare: scorțișoriu
scorțișoriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorțișoriu
  • scorțișoriul
  • scorțișoriu‑
  • scorțișorie
  • scorțișoria
plural
  • scorțișorii
  • scorțișoriii
  • scorțișorii
  • scorțișoriile
genitiv-dativ singular
  • scorțișoriu
  • scorțișoriului
  • scorțișorii
  • scorțișoriei
plural
  • scorțișorii
  • scorțișoriilor
  • scorțișorii
  • scorțișoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scorțișor, scorțișorisubstantiv masculin

  • 1. Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment și în medicină. DEX '09 DLRLC
etimologie:

scorțișoriu, scorțișorieadjectiv

  • 1. rar De culoarea scorțișoarei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Culoare scorțișorie. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 156. DLRLC
etimologie:
  • Scorțișoară + -iu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.