SCOPOLAMINĂ s. f. Alcaloid înrudit cu atropina, extras din frunzele și semințele mai multor plante solanacee și folosit în farmacie. – Din fr. scopolamine.

scopolamină sf [At: BIANU, D. S. / V: (rar) scopolamin sn / E: fr scopolamine] Alcaloid din grupul atropinei, extras din frunzele și semințele mai multor plante, din familia solanaceelor, folosit în medicină ca sedativ, hipnotic și spasmolitic.

SCOPOLAMINĂ, scopolamine, s. f. Alcaloid înrudit cu atropina, extras din frunzele și semințele mai multor plante solanacee și folosit în farmacie. – Din fr. scopolamine.

SCOPOLAMINĂ s.f. Alcaloid extras din mandragoră, cu acțiune asemănătoare atropinei. [< fr. scopolamine].

SCOPOLAMINĂ s. f. alcaloid din mandragoră, cu acțiune asemănătoare atropinei. (< fr. scopolamine)

scopolamină s. f. 1974 (med.) Medicament înrudit cu atropina v. chimioterapie; v. și R.l. 12 X 79 p. 6 (din fr. scopolamine; DT, LTR, DZ; DEX, DN3)

scopolamin sn vz scopolamină

scopolamină (desp. -po-la-/-pol-a-) s. f., g.-d. art. scopolaminei

!scopolamină (-po-la-/-pol-a-) s. f., g.-d. art. scopolaminei

scopolamină s. f. (sil. mf. -pol-), g.-d. art. scopolaminei

SCOPOLAMÍNĂ (< fr.; {s} n. pr. Scopoli + fr. amine „amină”) s. f. Alcaloid extras din frunzele și semintele platei Scopolia japonica sau din mătrăgună (Atropa belladonna) cu acțiune sedativă, hipnotică și spasmolitică.

SCOPOLAMINĂ s. v. scobutil.