2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOPCÍ, scopcesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A fugi, a goni, a galopa. Le-ți vedea acuși venind Pe un cal negru scopcind. MARIAN, NU. 459. Am un căluț negru ca corbul: Pe unde scopcește, Urma nu i se găsește, Iar pe unde paște, Urma i se cunoaște (Purecele). GOROVEI, C. 310.

SCOPCÍ, scopcesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A fugi, a goni, a galopa.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOPCÍ vb. v. alerga, fugi, galopa, goni.

scopci vb. v. ALERGA. FUGI. GALOPA. GONI.

SCÓPCĂ s. v. alergare, alergătură, fugă, galop, goană.

scopcă s. v. ALERGARE. ALERGĂTURĂ. FUGĂ. GALOP. GOANĂ.

Intrare: scopci
verb (V406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scopci
  • scopcire
  • scopcit
  • scopcitu‑
  • scopcind
  • scopcindu‑
singular plural
  • scopcește
  • scopciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scopcesc
(să)
  • scopcesc
  • scopceam
  • scopcii
  • scopcisem
a II-a (tu)
  • scopcești
(să)
  • scopcești
  • scopceai
  • scopciși
  • scopciseși
a III-a (el, ea)
  • scopcește
(să)
  • scopcească
  • scopcea
  • scopci
  • scopcise
plural I (noi)
  • scopcim
(să)
  • scopcim
  • scopceam
  • scopcirăm
  • scopciserăm
  • scopcisem
a II-a (voi)
  • scopciți
(să)
  • scopciți
  • scopceați
  • scopcirăți
  • scopciserăți
  • scopciseți
a III-a (ei, ele)
  • scopcesc
(să)
  • scopcească
  • scopceau
  • scopci
  • scopciseră
Intrare: scopcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scopcă
  • scopca
plural
  • scopci
  • scopcile
genitiv-dativ singular
  • scopci
  • scopcii
plural
  • scopci
  • scopcilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)