5 definiții pentru sconcenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sconcenie sf [At: PSALT. 3 / Pl: ? / E: slv съконьчаниѥ] (Înv) 1 Extremitate (1). 2 Pieire (1).

sconcénie f. (vsl. sŭ-konĭčaniĭe. V. concenie). L.V. Sfîrșit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCONCÉNIE s. v. cap, capăt, colț, decedare, deces, dispariție, extremă, extremitate, limită, margine, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

sconcenie s. v. CAP. CAPĂT. COLȚ. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. EXTREMĂ. EXTREMITATE. LIMITĂ. MARGINE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sconcénie (-ii), s. f. – Sfîrșit, extremitate. Sl. sŭkonĭčanije (Tiktin), cf. conceni. Sec. XVI-XVIII, înv.

Intrare: sconcenie
sconcenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sconcenie
  • sconcenia
plural
  • sconcenii
  • sconceniile
genitiv-dativ singular
  • sconcenii
  • sconceniei
plural
  • sconcenii
  • sconceniilor
vocativ singular
plural