Definiția cu ID-ul 507688:
Etimologice
sconcenie (-ii), s. f. – Sfîrșit, extremitate. Sl. sŭkonĭčanije (Tiktin), cf. conceni. Sec. XVI-XVIII, înv.
sconcenie (-ii), s. f. – Sfîrșit, extremitate. Sl. sŭkonĭčanije (Tiktin), cf. conceni. Sec. XVI-XVIII, înv.