17 definiții pentru scolopendră scolopendriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOLOPÉNDRĂ, scolopendre, s. f. Mic animal miriapod care trăiește în locuri umede și întunecoase și se hrănește cu larve de insecte; cârcăiac (Scolopendra cingulata). – Din fr. scolopendre, lat. scolopendra.

SCOLOPÉNDRĂ, scolopendre, s. f. Mic animal miriapod care trăiește în locuri umede și întunecoase și se hrănește cu larve de insecte; cârcăiac (Scolopendra cingulata). – Din fr. scolopendre, lat. scolopendra.

scolopendră2 sf [At: BRANDZA, D. 469 / V: ~riu sm / Pl: ~re / E: lat Scolopendrium [vulgare]] (Bot; rar) 1-2 Năvalnic (Scolopendrium vulgare sau Phyllitis scolopendrium).

scolopendră1 sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~re / E: fr scolopendre, lat scolopendra] Specie de miriapod insectivor cu corpul de 10-12 cm lungime, alcătuit din 21 de inele, prevăzut fiecare cu câte o pereche de picioare, care trăiește în locuri umede și întunecoase și are mușcătura periculoasă pentru om Si: (pop) cârcăiac, (reg) carete, scolopendriță, patruzeci-de-picioare (Scolopendra cingulata).

SCOLOPÉNDRĂ, scolopendre, s. f. Mic animal miriapod, care trăiește în locuri umede și întunecoase și se hrănește cu larve și cu insecte mici (Scolopendra cingulata); cîrcăiac.

SCOLOPÉNDRĂ s.f. Mic animal miriapod veninos care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [< fr. scolopendre, lat. scolopendra].

SCOLOPÉNDRĂ s. f. mic miriapod veninos, insectivor, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. (< fr. scolopendre, lat. scolopendra)

SCOLOPÉNDRĂ ~e f. Miriapod veninos, de talie medie, care trăiește la umezeală și întuneric și se hrănește cu insecte; cârcăiac. /<fr. scolopendre, lat. scolopendra

scolopendră f. 1. insectă din fam. miriapodelor; 2. specie de feregă ce crește în locuri umede.

* scolopéndră f., pl. e (lat. scolopendra, d. vgr. skolópendra). Zool. Un arahnid miriapod care, în România, are o lungime de vre-o 5 centimetri, în sudu Europeĭ de vre-o 10-12, ĭar la tropice chaer pînă la 30. (C. circîĭac). Bot. Un fel de ferigă cu frunze lanceolate din regiunile temperate.

scolopendriu sm vz scolopendră2[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz sclolopendră2 LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scolopéndră s. f., g.-d. art. scolopéndrei; pl. scolopéndre

scolopéndră s. f., g.-d. art. scolopéndrei; pl. scolopéndre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOLOPÉNDRĂ s. v. limba-cerbului, năvalnic.

SCOLOPÉNDRĂ s. (ZOOL.) 1. (Scolopendra cingulata) cârcăiac, (reg.) carete, urechelniță, patruzeci-de-picioare. 2. (Oniscus scolopendra), (reg.) mâța-popii.

SCOLOPENDRĂ s. (ZOOL.) 1. (Scolopendra cingulata) cîrcăiac, (reg.) carete, urechelniță, patruzeci-de-picioare. 2. (Oniscus scolopendra) (reg.) mîța-popii.

scolopendră s. v. LIMBA-CERBULUI. NĂVALNIC.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCOLOPÉNDRĂ (< fr., lat.) (ZOOL.) Miriapod insectivor, lung de 10-12 cm, cu corpul alcătuit din 21 de inele, fiecare cu câte o pereche de picioare (Scolopendra cingulata). Deoarece este veninoasă, mușcătura, îndeosebi a celei tropicale, este periculoasă, putând fi chiar morală pentru om. Din. cârcăiac.

Intrare: scolopendră
scolopendră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scolopendră
  • scolopendra
plural
  • scolopendre
  • scolopendrele
genitiv-dativ singular
  • scolopendre
  • scolopendrei
plural
  • scolopendre
  • scolopendrelor
vocativ singular
plural
scolopendriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.