13 definiții pentru scolie sholie sholiu sholion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÓLIE, scolii, s. f. 1. (În Grecia antică) Cântec recitat cu acompaniament muzical. 2. (Livr.) Notă filologică, istorică, critică sau comentariu pentru înțelegerea textului unui autor din Antichitate. ♦ Remarcă privitoare la o teoremă. – Din fr. scolie.

scolie sf [At: RÂMNICEANU, 27r/11 / V: (înv) sho~, sholion, sholiu / S și: scholie / Pl: ~ii / E: ngr σχόλιον, ger Scholie, fr scholie, scolie] 1 Notă gramaticală sau comentariu critic care servește la înțelegerea textului unui autor (clasic, vechi, antic). 2 (Înv; Mat) Remarcă sau comentariu final la o problemă rezolvată sau la o teoremă demonstrată. 3 (Înv; Mat) Formulare a unei teoreme. 4 (În Grecia antică) Cântec recitat cu acompaniament instrumental.

SCÓLIE, scolii, s. f. 1. (În Grecia antică) Cântec recitat cu acompaniament muzical. 2. (Livr.) Notă filologică, istorică, critică sau comentariu pentru înțelegerea textului unui autor din antichitate. ♦ Remarcă privitoare la o teoremă. – Din fr. scolie.

SCÓLIE, scolii, s. f. (Livresc) Notă gramaticală sau comentariu pentru înțelegerea unui text dintr-un autor din antichitate. (Cu grafie învechită) Scholiile și adnotațiunile cele mai erudite. ODOBESCU, S. II 364.

SCÓLIE s.f. 1. Cântec aedic în Grecia antică. 2. Adnotare gramaticală sau critică la un text clasic. 3. Remarcă relativă la o problemă, la o teoremă rezolvată sau demonstrată anterior. [Gen. -iei. / < fr. scolie, cf. gr. scholion – notă].

SCÓLIE s. f. 1. cântec aedic în Grecia antică, cu acompaniament instrumental. 2. adnotare gramaticală sau critică la un text clasic. 3. remarcă relativă la o problemă, la o teoremă rezolvată sau demonstrată anterior. (< fr. scolie)

scolie f. 1. notă ce servă la înțelegerea textului unui autor clasic; 2. în geometrie, observațiune la o teoremă precedentă.

scólie f. (fr. scolie, d. vgr. shólion, care vine d. sholé, școală). Notă saŭ comentariŭ gramatical saŭ critic scris pe marginea textuluĭ unuĭ autor vechĭ, maĭ ales grecesc (V. glosă). Mat. Observațiune relativă la o problemă precedentă dezlegată saŭ o teoremă demonstrată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scólie (-li-e) s. f., art. scólia (-li-a), g.-d. art. scóliei; pl. scólii, art. scóliile (-li-i-)

scólie s. f. (sil. -li-e), art. scólia (sil. -li-a), g.-d. art. scóliei; pl. scólii, art. scóliile (sil. -li-i-)

Intrare: scolie
  • silabație: sco-li-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scolie
  • scolia
plural
  • scolii
  • scoliile
genitiv-dativ singular
  • scolii
  • scoliei
plural
  • scolii
  • scoliilor
vocativ singular
plural
sholie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sholiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sholion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

scolie sholie sholiu sholion

  • 1. (În Grecia antică) Cântec recitat cu acompaniament muzical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. livresc Notă filologică, istorică, critică sau comentariu pentru înțelegerea textului unui autor din Antichitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • 2.1. Remarcă privitoare la o teoremă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: