SCOLASTICĂ s. f. Sistem filozofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice; p. ext. mod steril, sec de gîndire și de activitate intelectuală, bazat pe cunoștințe formale, rupte de practică și mînuite în mod pedant. Cercetarea ruptă de viață, de realitate, e condamnată să alunece pe panta scolasticii. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 485, 3/6. ♦ Nume dat învățămîntului filozofic din evul mediu.