opțiuni

3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scolár V. școlar.

ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.

ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.

școlar, ~ă [At: CARTE TREB. II, 4/2 / V: (înv) scoler, scoleriu, sho~, sholariu, sholer, (îrg) ișc~, ~iu, ~Ier, ~leriu smf (înv) sc~ a / Pl: ~i, ~e / E: școală + -ar] 1 smf Elev al unei școli (1) Si: (îvr) școlean. 2 sm (Înv) Discipol. 3-4 a Care ține de școală (1) sau de școlari (1). 5-6 a Școlăresc (1-2).

ȘCOLÁR2, -Ă, școlari, -e adj. Care ține de școală, care privește școala sau pe școlari. An școlar. Rechizite școlare. ▭ Toți copiii de vîrstă școlară vor fi cuprinși în școli. REZ. HOT. I 298. Comitet școlar v. comitet.

ȘCOLÁR1, școlari, s. m. Elev al unei școli elementare sau medii. N-au venit de patru zile! Se răsuci iar în pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. PETRESCU, Î. II 60. Școlarii trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă. SANDU-ALDEA, D. N. 96. Nu mi s-a întîmplat ca vreun școlar, pînă acum, să-mi fi făcut rușinea ce mi-a făcut copiii tăi. ISPIRESCU, L. 273.

ȘCOLÁR, -Ă I. adj. referitor la școală; propriu învățământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)

ȘCOLÁR2 școlari m. Băiat care învață într-o școală; elev. /școală + suf. ~ar

ȘCOLÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de școală; propriu școlii. An școlar. /școală + suf. ~ar

școlar m. cel ce merge la școală.

1) școlár m. (d. școală; sîrb. školar, rus. rut. školĕár, pol. szkolarz, fr. écolier). Elev de școală (maĭ des elev). – Fem. -ăriță. – Mold. Pop. și școler, fem. -eriță.

2) școlár, -ă adj. (lat. scholaris, fr. scolaire cu ș din școală). De școală, scolastic: an, revizor școlar; cărțĭ școláre. – Maĭ rar, noŭ, și scolar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

școlár2 s. m., pl. școlári

școlár1 adj. m., pl. școlári; f. școláră, pl. școláre

școlár s. m., adj. m., pl. școlári; f. sg. școláră, pl. școláre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘCOLÁR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfârșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev.

ȘCOLÁR s. v. discipol, elev, învățăcel, ucenic.

ȘCOLAR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfîrșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul și ~ii săi.)

școlar s. v. DISCIPOL. ELEV. ÎNVĂȚĂCEL. UCENIC.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

școlar s. m. sg. (tox.) codeină.

Intrare: scolar
scolar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: școlar (adj.)
școlar2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlar
  • școlarul
  • școlaru‑
  • școlară
  • școlara
plural
  • școlari
  • școlarii
  • școlare
  • școlarele
genitiv-dativ singular
  • școlar
  • școlarului
  • școlare
  • școlarei
plural
  • școlari
  • școlarilor
  • școlare
  • școlarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: școlar (elev)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlar
  • școlarul
  • școlaru‑
plural
  • școlari
  • școlarii
genitiv-dativ singular
  • școlar
  • școlarului
plural
  • școlari
  • școlarilor
vocativ singular
  • școlarule
  • școlare
plural
  • școlarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

școlar (adj.)

  • 1. Care ține de școală (1.), privitor la școală sau la școlari (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 2 exemple
    exemple
    • An școlar. Rechizite școlare.
      surse: DLRLC
    • Toți copiii de vîrstă școlară vor fi cuprinși în școli. REZ. HOT. I 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

școlar (elev)

  • 1. Elev al unei școli (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: elev, -ă 3 exemple
    exemple
    • N-au venit de patru zile! Se răsuci iar în pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. PETRESCU, Î. II 60.
      surse: DLRLC
    • Școlarii trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă. SANDU-ALDEA, D. N. 96.
      surse: DLRLC
    • Nu mi s-a întîmplat ca vreun școlar, pînă acum, să-mi fi făcut rușinea ce mi-a făcut copiii tăi. ISPIRESCU, L. 273.
      surse: DLRLC

etimologie: