opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scolar1 sm vz școlar corectată

scolar2, ~ă a vz școlar corectată

scolár V. școlar.

ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.

ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.

scoler sm vz școlar corectată

scoleriu sm vz școlar2

școlar, ~ă [At: CARTE TREB. II, 4/2 / V: (înv) scoler, scoleriu, sho~, sholariu, sholer, (îrg) ișc~, ~iu, ~Ier, ~leriu smf (înv) sc~ a / Pl: ~i, ~e / E: școală + -ar] 1 smf Elev al unei școli (1) Si: (îvr) școlean. 2 sm (Înv) Discipol. 3-4 a Care ține de școală (1) sau de școlari (1). 5-6 a Școlăresc (1-2).

ȘCOLÁR1, școlari, s. m. Elev al unei școli elementare sau medii. N-au venit de patru zile! Se răsuci iar în pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. PETRESCU, Î. II 60. Școlarii trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă. SANDU-ALDEA, D. N. 96. Nu mi s-a întîmplat ca vreun școlar, pînă acum, să-mi fi făcut rușinea ce mi-a făcut copiii tăi. ISPIRESCU, L. 273.

ȘCOLÁR2, -Ă, școlari, -e adj. Care ține de școală, care privește școala sau pe școlari. An școlar. Rechizite școlare. ▭ Toți copiii de vîrstă școlară vor fi cuprinși în școli. REZ. HOT. I 298. Comitet școlar v. comitet.

ȘCOLÁR, -Ă I. adj. referitor la școală; propriu învățământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)

ȘCOLÁR2 școlari m. Băiat care învață într-o școală; elev. /școală + suf. ~ar

ȘCOLÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de școală; propriu școlii. An școlar. /școală + suf. ~ar

școlar m. cel ce merge la școală.

2) școlár, -ă adj. (lat. scholaris, fr. scolaire cu ș din școală). De școală, scolastic: an, revizor școlar; cărțĭ școláre. – Maĭ rar, noŭ, și scolar.

1) școlár m. (d. școală; sîrb. školar, rus. rut. školĕár, pol. szkolarz, fr. écolier). Elev de școală (maĭ des elev). – Fem. -ăriță. – Mold. Pop. și școler, fem. -eriță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

școlar2 s. m., pl. școlari

școlar1 adj. m., pl. școlari; f. școlară, pl. școlare

școlár s. m., adj. m., pl. școlári; f. sg. școláră, pl. școláre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘCOLÁR s. v. discipol, elev, învățăcel, ucenic.

ȘCOLÁR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfârșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev.

ȘCOLAR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfîrșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul și ~ii săi.)

școlar s. v. DISCIPOL. ELEV. ÎNVĂȚĂCEL. UCENIC.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

școlar s. m. sg. (tox.) codeină.

Intrare: scolar
scolar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: școlar (adj.)
școlar2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlar
  • școlarul
  • școlaru‑
  • școlară
  • școlara
plural
  • școlari
  • școlarii
  • școlare
  • școlarele
genitiv-dativ singular
  • școlar
  • școlarului
  • școlare
  • școlarei
plural
  • școlari
  • școlarilor
  • școlare
  • școlarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: școlar (elev)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlar
  • școlarul
  • școlaru‑
plural
  • școlari
  • școlarii
genitiv-dativ singular
  • școlar
  • școlarului
plural
  • școlari
  • școlarilor
vocativ singular
  • școlarule
  • școlare
plural
  • școlarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

școlar, școlarăadjectiv

  • 1. Care ține de școală (1.), privitor la școală sau la școlari (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote An școlar. Rechizite școlare. DLRLC
    • format_quote Toți copiii de vîrstă școlară vor fi cuprinși în școli. REZ. HOT. I 298. DLRLC
etimologie:

școlar, școlarisubstantiv masculin

  • 1. Elev al unei școli (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: elev
    • format_quote N-au venit de patru zile! Se răsuci iar în pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. PETRESCU, Î. II 60. DLRLC
    • format_quote Școlarii trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă. SANDU-ALDEA, D. N. 96. DLRLC
    • format_quote Nu mi s-a întîmplat ca vreun școlar, pînă acum, să-mi fi făcut rușinea ce mi-a făcut copiii tăi. ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.