scolar², ~ă a vz școlar corectat(ă)

scolar¹ sm vz școlar corectat(ă)

scolár V. școlar.

scoler sm vz școlar corectat(ă)

scoleriu sm vz școlar²

școlar, ~ă [At: CARTE TREB. II, 4/2 / V: (înv) scoler, scoleriu, sho~, sholariu, sholer, (îrg) ișc~, ~iu, ~Ier, ~leriu smf (înv) sc~ a / Pl: ~i, ~e / E: școală + -ar] 1 smf Elev al unei școli (1) Si: (îvr) școlean. 2 sm (Înv) Discipol. 3-4 a Care ține de școală (1) sau de școlari (1). 5-6 a Școlăresc (1-2).

școlariu sm vz școlar

școler sm vz școlar

școleriu² sm vz școlar

ȘCOLAR², -Ă, școlari, -e adj. Care ține de școală, care privește școala sau pe școlari. An școlar. Rechizite școlare. ▭ Toți copiii de vîrstă școlară vor fi cuprinși în școli. REZ. HOT. I 298. Comitet școlar v. comitet.

ȘCOLAR¹, școlari, s. m. Elev al unei școli elementare sau medii. N-au venit de patru zile! Se răsuci iar în pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. C. PETRESCU, Î. II 60. Școlarii trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă. SANDU-ALDEA, D. N. 96. Nu mi s-a întîmplat ca vreun școlar, pînă acum, să-mi fi făcut rușinea ce mi-a făcut copiii tăi. ISPIRESCU, L. 273.

ȘCOLAR, -Ă I. adj. referitor la școală; propriu învățământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)

ȘCOLAR¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de școală; propriu școlii. An școlar. /școală + suf. ~ar

ȘCOLAR² școlari m. Băiat care învață într-o școală; elev. /școală + suf. ~ar

școlar m. cel ce merge la școală.

1) școlár m. (d. școală; sîrb. školar, rus. rut. školĕár, pol. szkolarz, fr. écolier). Elev de școală (maĭ des elev). – Fem. -ăriță. – Mold. Pop. și școler, fem. -eriță.

2) școlár, -ă adj. (lat. scholaris, fr. scolaire cu ș din școală). De școală, scolastic: an, revizor școlar; cărțĭ școláre. – Maĭ rar, noŭ, și scolar.

școlar adj. m., s. m., pl. școlari; adj. f. școlară, pl. școlare

școlar² s. m., pl. școlari

școlar¹ adj. m., pl. școlari; f. școlară, pl. școlare

școlar s. m., adj. m., pl. școlari; f. sg. școlară, pl. școlare

școlar s. m. sg. (tox.) codeină.

ȘCOLAR s. v. discipol, elev, învățăcel, ucenic.

ȘCOLAR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfârșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev.

școlar s. v. DISCIPOL. ELEV. ÎNVĂȚĂCEL. UCENIC.

ȘCOLAR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfîrșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul și ~ii săi.)

școler, școleri, s.m. (reg.) învățător.