scofâlcit, ~ă a [At: CARAGIALE, M. 43 / V: (îvr) ~ovâlțit / Pl: ~iți, ~e / E: scofâlci] 1 (Pop; d. ființe, mai ales d. oameni, d. obraz) Care s-a încrețit în urma unui proces de slăbire exagerată a organismului Si: (reg) sfarogit (2), scovărdat (4). 2-3 (Pex) Care este (sau pare) bătrân. 4 (Fam; pex; d. lucruri) Care s-a deformat căpătând (la suprafață) adâncituri și ridicături, crăpături, îndoituri etc.