scochină sf [At: BARONZI, L. 119 / V: scochin, ~ilă, scohi~ / A și: scochină / Pl: ~ni / E: nct cf scoc] (Reg) 1 Cale adâncă și îngustă rezultată în urma acțiunii de eroziune a apelor de munte sau a ploilor. 2 Albie naturală de scurgere a apelor de ploaie. 3 Urmă lăsată de șiroaiele de apă ce vin de la munte, în urma ploilor. 4 (Îf scochilă) Loc îngust printre rădăcinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adăpostesc peștii (mai ales păstrăvii). 5 (Pex; îf scochină) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un coș de nuiele care se așază pe fundul apelor curgătoare. 6 Scorbură (1). 7 (Pex) Ascunzătoare (5). 8 (Reg) Peșteră (1). 9 (Reg) Scobitură (6). 10 (Spc) Copcă² (1).