scobitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: scobi¹ + -tură] 1 Scobire (1). 2 (Spc; ccr) Ceea ce a fost scos prin scobire. Si: (îrg) scovârdătură (1). 3 (Min; rar) Excavare (2). 4 (Ccr) Făgaș orizontal sau paralel cu stratificația unui zăcământ, obținut prin havare. 5 (Ccr) Loc scobit pe o suprafață, într-un material sau într-un corp (dur) Si: (reg) scâlbă , scobuș, văgăună. 6 (Ccr) Parte scobită a unui obiect, a unui corp etc. Si: (pop) crestătură, dăltuitură, cioplitură, adâncitură, gaură, șanț, săpătură , scochină (8). 7-8 (Înv) Sculptură (1, 2). 9 (Înv; spc; rar) Răscroială. 10 (Spc; rar) Nișă (1). 11 (Min) Galerie (3). 12 Gol lăsat într-o construcție (pentru a monta ceva ulterior). 13 (Rar) Scorbură (1). 14 Formă de relief cu aspect concav. 15 (Rar) Urmă adâncită lăsată pe suprafața pământului de ceva. 16 (Bot; reg; lpl) Măceș (1) (Rosa canina). 17 (Bot; reg; lpl) Măceașă (1).