SCOBIT², -Ă, scobiți, -te, adj. 1. Care are o scobitură, care a fost adîncit. Ieși satul... cu lumini în tătărci scobite. SADOVEANU, O. VII 147. ♦ Fig. (Despre ochi) Adîncit în orbite. Erau cu burțile umflate și cu ochii scobiți. DUMITRIU, N. 27. 2. Sculptat, gravat, cizelat. Dincolo de tindă se deschidea o largă sală, al cărui tavan de grinzi înnegrite se sprijinea pe două șiruri de stîlpi scobiți cu glafuri și cu flori. ODOBESCU, S. I 127.