scobire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: scobi¹] 1 Executare a unor (mici) adâncituri, șanțuri, crestături etc. cu ajutorul unor instrumente cu vârful ascuțit, prin batere, prin mijloace chimice etc., pentru a da materialului un anumit aspect (finit, utilitar, artistic) Si: scobit¹ (1), scobitură (1), (înv) scorburire. 2 Realizare a unor materiale dure prin tăiere, prin așchiere etc., în formă concavă Si: scobit¹ (2). 3 Executare de gropi, șanțuri, excavații etc. sau, pex, construcții care implică săpături, prin dislocarea și scoaterea unui volum de pământ, de roci etc. Si: scobit¹ (3). 4 (Min; spc) Havare. 5 (Rar; ccr) Porțiune (concavă) a unei forme de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare Si: scobit¹ (5). 5 (Înv) Introducere a degetelor sau a unui obiect ascuțit, subțire) în nas, în gură în urechi (pentru a curăța, pentru a înlătura senzația de mâncărime etc.) Si: scobit¹ (6).