2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

SCIZIONA, scizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un întreg organizat. [Pr.: -zi-o-] – Din sciziune.

SCIZIONA, scizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un întreg organizat. [Pr.: -zi-o-] – Din sciziune.

SCIZIONAR, -Ă, scizionari, -e, adj. (Rar) Scizionist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. scissionaire.

sciziona vtr [At: BUL. FIL. II, 225 / P: ~zi-o~ / Pzi: ~nez / E: sciziune] 1-2 A (se) despărți (18-19). 3-4 A (se) separa dintr-un întreg organizat.

SCIZIONAR, -Ă, scizionari, -e, adj. (Rar) Scizionist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. scissionaire.

SCIZIONA, scizionez, vb. I. Tranz. A despărți, a separa, a desprinde dintr-un întreg organizat. ♦ Refl. A se desprinde, a se despărți.

SCIZIONA vb. I. tr., refl. A (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un tot organizat. [Pron. -zi-o-. / < scizi(une) + -ona].

SCIZIONAR, -Ă adj. Scizionist. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. scissionnaire].

SCIZIONA vb. tr., refl. a (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde. (< fr. scissionner)

A SCIZIONA ~ez tranz. A face să se scizioneze. [ Sil. sci-zi-o- ] /sciziune + suf. ~ona

A SE SCIZIONA pers. 3 se ~ează intranz. (despre colectivități, organizații, mișcări etc.) A se despărți în fracțiuni (pe baza diferențelor de principii); a suferi o sciziune. /sciziune + suf. ~ona

Ortografice DOOM

sciziona (a ~) (rar) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. scizionez, 3 scizionează; conj. prez. 1 sg. să scizionez, 3 să scizioneze

sciziona (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 scizionează

sciziona vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. scizionez, 3 sg. și pl. scizionează

scizionar adj. m., pl. scizionari; f. sg. scizionară, pl. scizionare

Intrare: sciziona
  • silabație: sci-zi-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sciziona
  • scizionare
  • scizionat
  • scizionatu‑
  • scizionând
  • scizionându‑
singular plural
  • scizionează
  • scizionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scizionez
(să)
  • scizionez
  • scizionam
  • scizionai
  • scizionasem
a II-a (tu)
  • scizionezi
(să)
  • scizionezi
  • scizionai
  • scizionași
  • scizionaseși
a III-a (el, ea)
  • scizionează
(să)
  • scizioneze
  • sciziona
  • scizionă
  • scizionase
plural I (noi)
  • scizionăm
(să)
  • scizionăm
  • scizionam
  • scizionarăm
  • scizionaserăm
  • scizionasem
a II-a (voi)
  • scizionați
(să)
  • scizionați
  • scizionați
  • scizionarăți
  • scizionaserăți
  • scizionaseți
a III-a (ei, ele)
  • scizionează
(să)
  • scizioneze
  • scizionau
  • scizionară
  • scizionaseră
Intrare: scizionar
scizionar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scizionar
  • scizionarul
  • scizionaru‑
  • scizionară
  • scizionara
plural
  • scizionari
  • scizionarii
  • scizionare
  • scizionarele
genitiv-dativ singular
  • scizionar
  • scizionarului
  • scizionare
  • scizionarei
plural
  • scizionari
  • scizionarilor
  • scizionare
  • scizionarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sciziona, scizionezverb

etimologie:
  • sciziune DEX '09 DEX '98 DN

scizionar, scizionarăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.