SCHOPENHAUERISM s.n. Filozofia lui Schopenhauer, care afirmă că esența lumii este voința universală, oarbă și irațională și exclude existența legilor dezvoltării naturii și societății și implicit posibilitatea cunoașterii științifice, iar în artă propagă un estetism mizantrop, culminînd prin proclamarea idealului mistic al „nirvanei”. [< Schopenhauer – filozof idealist german + -ism].