SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică așezată de obicei într-un loc singuratic; călugării dintr-o astfel de mănăstire. Apucă și dumneata pe poteca asta la deal; dacă nu-i rătăci, ai să ieși la schit. HOGAȘ, M. N. 72. Vedem deschizîndu-se în dreapta noastră o poiană frumoasă, în mijlocul căreia e așezat schitul Lainici. VLAHUȚĂ, R. P. 66. Grabnic a și alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac. CREANGĂ, P. 110.