15 definiții pentru schismatic schizmatic shimatic shismatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHISMÁTIC, -Ă, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici. – Din fr. schismatique, lat. schismaticus.

SCHISMÁTIC, -Ă, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici. – Din fr. schismatique, lat. schismaticus.

schismatic, ~ă a [At: GCR I, 329/26 / V: (înv) schim~, ~izm~, shis~, șis~ / Pl: ~ici, ~e / E: ngr σχισματικός, lat schismaticus, fr schismatique] 1 Care s-a separat formal de comunitatea religioasă creștină căreia îi aparține. 2 Care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici creștine. 3 (Pgn) Separat de un grup de persoane până atunci unite, din cauza deosebirilor de păreri, a neînțelegerilor pe chestiuni de principiu etc.

SCHISMÁTIC, -Ă, schismatici, -e, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care s-a desfăcut de comunitatea unei biserici. Bine nu intru în cercetare, cine e renegat sau eretic politic sau schismatic. GHICA, A. 793.

SCHISMÁTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care s-a separat de comunitatea unei biserici. [Cf. fr. schismatique].

SCHISMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a separat de comunitatea unei biserici. (< lat. schismaticus, fr. schismatique)

SCHISMÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care a efectuat o schismă; care s-a detașat printr-o schismă. /<ngr. shismatikós, lat. schismaticus, fr. schismatique

schismatic a. și m. care se află în schismă.

* schizmátic, -ă adj. (vgr. shismatikós). Care e în schizmă, disident, maĭ ales în religĭune Subst. Un schizmatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schismátic adj. m., pl. schismátici; f. schismátică, pl. schismátice

schismátic adj. m., pl. schismátici; f. sg. schismátică, pl. schismátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHISMATIC s., adj. (BIS.) eretic, (pop.) necredincios, păgîn, (înv. și reg.) spurcat.

Intrare: schismatic
schismatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schismatic
  • schismaticul
  • schismaticu‑
  • schismatică
  • schismatica
plural
  • schismatici
  • schismaticii
  • schismatice
  • schismaticele
genitiv-dativ singular
  • schismatic
  • schismaticului
  • schismatice
  • schismaticei
plural
  • schismatici
  • schismaticilor
  • schismatice
  • schismaticelor
vocativ singular
plural
schizmatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schizmatic
  • schizmaticul
  • schizmaticu‑
  • schizmatică
  • schizmatica
plural
  • schizmatici
  • schizmaticii
  • schizmatice
  • schizmaticele
genitiv-dativ singular
  • schizmatic
  • schizmaticului
  • schizmatice
  • schizmaticei
plural
  • schizmatici
  • schizmaticilor
  • schizmatice
  • schizmaticelor
vocativ singular
plural
shimatic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
shismatic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schismatic schizmatic shimatic shismatic

  • 1. adesea substantivat Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: eretic, -ă attach_file un exemplu
    exemple
    • Bine nu intru în cercetare, cine e renegat sau eretic politic sau schismatic. GHICA, A. 793.
      surse: DLRLC

etimologie: