12 definiții pentru schimnicie schivnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMNICÍE, schimnicii, s. f. 1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuință a schimnicului. [Var.: (rar) schivnicíe s. f.] – Schimnic + suf. -ie.

SCHIMNICÍE, schimnicii, s. f. (Rar) 1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuință a schimnicului. [Var.: schivnicíe s. f.] – Schimnic + suf. -ie.

SCHIMNICÍE, schimnicii, s. f. 1. Viață, stare de schimnic; pustnicie. La Călugărie, Neagră schimnicie, Ea se apuca, Lemne d-aduna. TEODORESCU, P. P. 35. 2. Locuință a schimnicului. (Atestat în forma schivnicie) Intri... prin o portiță îngustă... în schivnicia părintelui Iovinadie. HOGAȘ, H. 49. – Variantă: schivnicíe s. f.

SCHIMNICÍE ~i f. 1) Viață de schimnic; sihăstrie; pustnicie. 2) Loc unde trăiește un schimnic. /schimnic + suf. ~ie

schimnicíe f. Viață de schimnic.

SCHIVNICÍE s. f. v. schimnicie.

SCHIVNICÍE s. f. v. schimnicie.

SCHIVNICÍE s. f. v. schimnicie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!schimnicíe/schivnicíe (rar) s. f., art. schimnicía/ schivnicía, g.-d. art. schimnicíei/schivnicíei; pl. schimnicíi/ schivnicíi, art. schimnicíile/schivnicíile

schimnicíe s. f., art. schimnicía, g.-d. art. schimnicíei; pl. schimnicíi, art. schimnicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHIMNICÍE s. v. izolare, singurătate.

SCHIMNICÍE s. 1. v. asceză. 2. v. schit.

schimnicie s. v. IZOLARE. SINGURĂTATE.

SCHIMNICIE s. 1. ascetism, asceză, pustnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (În vremea ~ lui.) 2. (concr.) schit, sihăstrie. (Au ajuns la ~.)

Intrare: schimnicie
schimnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimnicie
  • schimnicia
plural
  • schimnicii
  • schimniciile
genitiv-dativ singular
  • schimnicii
  • schimniciei
plural
  • schimnicii
  • schimniciilor
vocativ singular
plural
schivnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schivnicie
  • schivnicia
plural
  • schivnicii
  • schivniciile
genitiv-dativ singular
  • schivnicii
  • schivniciei
plural
  • schivnicii
  • schivniciilor
vocativ singular
plural