scarlatină [At: PISCUPESCU, O. 259/5 / V: (înv) ~in sn, (reg) ~ant~, șar~, șc~ / Pl: ~ne / E: ngr σκαρλατίνα, fr scarlatine] 1 sf Boală acută, infecțioasă, contagioasă și epidemică (specifică mai ales la copii), provocată de un streptococ, care se manifestă prin febră, dureri de gât și de cap, vomă și prin apariția unor pete roșii pe mucoasa gurii și pe pielea întregului corp, urmată de descuamare Si: (înv) mohorâciune, (reg) anghină (1), bubat¹ (1), bube (2), cochinadă (2), coracă (2), fapt (25), foc (47), focărie (4), mârced, rapor, vărsat, zapor. 2-3 sf, a (Îvr) (Față, culoare etc.) stacojie.