2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.). 2. (înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și folosite la pansamente, în loc de vată sau de tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama.

SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama.

SCÁMĂ, (1, 3) scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lină sau de mătase). Îi înlătură o scamă de pe mînecă. MIHALE, O. 501. Căciula lui e fără scame, fără paie. STANCU, D. 108. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile scurte și subțiri, rezultate în industrie la fabricarea produselor textile. 2. (Cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pînză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. Fulgi mari cădeau, ca niște bucăți de scamă. SADOVEANU, O. II 215. Mama d-tale mi-a dat, pentru bieții răniți, cinci ocă de scamă, făcută cu mînile d-sale. ALECSANDRI, T. 1318. ◊ (Metaforic) Vremea e lină și blîndă... soarele-i puternic, fără să ardă prea tare; numai un nour subțire, de scamă, plutește la cea mai mare înălțime. SADOVEANU, N. P. 240. 3. Fig. Puf (de păpădie). Făgăduielile prefecților, la alegeri, au rămas făgăduieli, trecătoare ca scamele de păpădie. SADOVEANU, M. C. 182.

SCÁMĂ ~e f. 1) Fir foarte scurt, destrămat dintr-o țesătură și devenit pufos. 2) Deșeu de filatură, constând din fibre textile scurte și pufoase, folosit pentru obținerea vatei industriale. 3) la pl. Puf de plante (păpădie, plop). /<lat. squama

scamă f. fire smulse din pânză și întrebuințate la pansarea rănilor. [Lat. SQUAMA].

scámă f., pl. e (maĭ degrabă din ngr. skámma, spumă de săpun, de cît din lat. squama, solz; it. squamma, pv. sp. pg. escama). Fire căzute orĭ zmulse din pînză (Odinioară scama de pînză albă se întrebuința la pansamente în locu vateĭ de azĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scámă (fir textil) s. f., g.-d. art. scámei; pl. scáme

scámă s. f., g.-d. art. scámei; (fire) pl. scáme

scáme (puf al unor plante) s. f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÁMĂ s. v. puf, rumegătură, rumeguș, vată.

SCÁMĂ s. (înv.) șarpie. (~ pentru pansamente.)

SCĂMÁ vb. v. scămoșa.

sca s. v. PUF. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUȘ. VATĂ.

SCA s. (înv.) șarpie. (~ pentru pansamente.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scámă (-me), s. f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. Lat. squama (Pușcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama.Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Pușcariu 1541; REW 8202); scămoșa, vb. (a destrăma, a deșira o țesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puțin atestat, pe care Pușcariu 1539 și REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deșira), pe care Pușcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea scame în sânge expr. a suferi de o boală venerică

scamă s. f. sg. (intl.) bani.

Intrare: scamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sca
  • scama
plural
  • scame
  • scamele
genitiv-dativ singular
  • scame
  • scamei
plural
  • scame
  • scamelor
vocativ singular
plural
Intrare: scăma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăma
  • scămare
  • scămat
  • scămatu‑
  • scămând
  • scămându‑
singular plural
  • scămea
  • scămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scămez
(să)
  • scămez
  • scămam
  • scămai
  • scămasem
a II-a (tu)
  • scămezi
(să)
  • scămezi
  • scămai
  • scămași
  • scămaseși
a III-a (el, ea)
  • scămea
(să)
  • scămeze
  • scăma
  • scămă
  • scămase
plural I (noi)
  • scămăm
(să)
  • scămăm
  • scămam
  • scămarăm
  • scămaserăm
  • scămasem
a II-a (voi)
  • scămați
(să)
  • scămați
  • scămați
  • scămarăți
  • scămaserăți
  • scămaseți
a III-a (ei, ele)
  • scămea
(să)
  • scămeze
  • scămau
  • scăma
  • scămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)