16 definiții pentru scăunel scaunel scămnel scăuel scăundel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂUNÉL, scăunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -el.

SCĂUNÉL, scăunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -el.

scăunel sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ndel, ~uel, ~ămnel, ~ăon~[1] / Pl: ~e / E: scaun + -el] 1-2 (Șhp) Scăunaș (1-2). 3 (Trs; la car, la căruță; îf scăundel) Pod mic Cf scaun (62). 4 Vârtej (mic). 5 Scaun (87). 6 (Reg; îf scămnel) Padină (1) (ușor scobită) pe panta unui munte. 7 (Bot; reg) Potroacă1 (Centaurium minus).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: scăondel LauraGellner

SCĂUNÉL, scăunele, s. n. Scăunaș2. Nevasta lui But ședea pe un scăunel și torcea. DUMITRIU, N. 163.

scăŭnél n., pl. e (d. scaun, ca lat. scabellum, d. *scabnum, scamnum; fr. escabeau). Scaun mic. Pin Olt. Trans. și scăŭnecĭ, pl. ece.

scaunel[1] sn vz scăunel

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scăondel[1] sn vz scăunel

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de var. scăonel, greșit tipărită, și pentru care nu există o referință încrucișată proprie — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scăunél (scă-u-) s. n., pl. scăunéle

scăunél s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂUNÉL s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

SCĂUNÉL s. 1. scăunaș, (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban.) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. v. căluș.

scăunel s. v. FIEREA-PĂMÎNTULUI. POTROACĂ. ȚINTAURĂ.

SCĂUNEL s. 1. scăunaș. (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban.) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. (MUZ.) căluș, scaun, scăunaș. (~ la un instrument cu coarde.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scăunel, scăunele s. f. (șc.) nota patru.

Intrare: scăunel
  • silabație: scă-u-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăunel
  • scăunelul
  • scăunelu‑
plural
  • scăunele
  • scăunelele
genitiv-dativ singular
  • scăunel
  • scăunelului
plural
  • scăunele
  • scăunelelor
vocativ singular
plural
scaunel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scămnel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăuel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăundel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)