6 definiții pentru scărpinătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂRPINĂTÚRĂ, scărpinaturi, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură.

scărpinătu sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: scărpina + -ătură] 1-2 Scărpinat (1-2). 3 (Ccr) Rană provocată prin scărpinat (1). 4 (Mun; fig) Bătaie (dată cuiva). 5 (Mun; cu sens atenuat) Dojană aspră (făcută cuiva).

SCĂRPINĂTÚRĂ, scărpinături, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură.

scărpinătúră f., pl. ĭ. Modu saŭ rezultatu scărpinăriĭ: i s’a julit pelea de așa scărpinătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scărpinătúră s. f., g.-d. art. scărpinătúrii; pl. scărpinătúri

scărpinătúră s. f., g.-d. art. scărpinătúrii; pl. scărpinătúri

Intrare: scărpinătură
scărpinătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scărpinătu
  • scărpinătura
plural
  • scărpinături
  • scărpinăturile
genitiv-dativ singular
  • scărpinături
  • scărpinăturii
plural
  • scărpinături
  • scărpinăturilor
vocativ singular
plural

scărpinătură

etimologie:

  • Scărpina + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09