5 definiții pentru scăpătăciune

SCĂPĂTĂCIÚNE, scăpătăciuni, s. f. (Învechit) Starea celui scăpătat; scăpătare. Cîte felurimi de ajutoare pentru cei scăpătați și cîte iarăși pentru alții, de a nu ajunge în scăpătăciune. GOLESCU, Î. 59.

SCĂPĂTĂCIÚNE, scăpătăciuni, s. f. (Înv.) Starea celui scăpătat. – Din scăpăta + suf. -(ă)ciune.

SCĂPĂTĂCIÚNE s. v. mizerie, sărăcie.

scăpătăcĭúne f. Vechĭ. Starea omuluĭ scăpătat, scăpăcĭune, sărăcie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

scăpătăciúne s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE.

Intrare: scăpătăciune
scăpătăciune
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scăpătăciune scăpătăciunea
plural scăpătăciuni scăpătăciunile
genitiv-dativ singular scăpătăciuni scăpătăciunii
plural scăpătăciuni scăpătăciunilor
vocativ singular
plural