4 definiții pentru scăpătăciune

SCĂPĂTĂCIÚNE, scăpătăciuni, s. f. (Învechit) Starea celui scăpătat; scăpătare. Cîte felurimi de ajutoare pentru cei scăpătați și cîte iarăși pentru alții, de a nu ajunge în scăpătăciune. GOLESCU, Î. 59.

SCĂPĂTĂCIÚNE, scăpătăciuni, s. f. (Înv.) Starea celui scăpătat. – Din scăpăta + suf. -(ă)ciune.

SCĂPĂTĂCIÚNE s. v. mizerie, sărăcie.

scăpătăcĭúne f. Vechĭ. Starea omuluĭ scăpătat, scăpăcĭune, sărăcie.

Intrare: scăpătăciune
scăpătăciune
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scăpătăciune scăpătăciunea
plural scăpătăciuni scăpătăciunile
genitiv-dativ singular scăpătăciuni scăpătăciunii
plural scăpătăciuni scăpătăciunilor
vocativ singular
plural