7 definiții pentru scânceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci, scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.

SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.

SCÎNCEÁLĂ, scînceli, s. f. Scîncet. Scîncelile copiilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scânceálă s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli

scânceálă s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂNCEÁLĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.

scîncea s. v. GEAMĂT. SCÎNCET. SCÎNCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.

Intrare: scânceală
scânceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâncea
  • scânceala
plural
  • scânceli
  • scâncelile
genitiv-dativ singular
  • scânceli
  • scâncelii
plural
  • scânceli
  • scâncelilor
vocativ singular
plural