2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sbor n. 1. (Banat) întrunire, petrecere; 2. Munt. (Prahova) bâlciu: sborul dela Sânta Maria. [Slav. SŬBORŬ, adunare (cf. sobor)].

sbor n. 1. fapta de a sbura: sborul păsării, sborul săgeții; 2. fig. avânt: geniu cu sborul îndrăzneț. [Abstras din sburà].

sburà v. 1. a se susține și mișca în aer cu ajutorul aripilor: pasărea a sburat; 2. a-și lua vânt: sboară săgețile; 3. a merge cu mare iuțeală: sbor în ajutorul lui; 4. a trece repede: timpul sboară; 5. a circula: numele-i sboară din gură în gură; 6. a lua cu repeziciune, a tăia repede: îi sbură un cap cu o săgeată ISP.; 7. a face să sboare: a-și sbura creierii. [Lat. EXVOLARE].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sbor (zbóruri), s. n.1. Reuniune, ședință. – 2. (Banat) Adunare, culegere. – 3. Tîrg, piață. – 4. (Mold.) Veghe. Sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor (Tiktin; Candrea). Este dubletul lui sobor, s. n. (reuniune, ședință; sinod, conciliu, comunitate), din sl. sŭborŭ (Cihac, II, 235). – Der. sborî, vb. (Banat, a vorbi, a discuta); sbornic, s. n. (culegere), din bg. sbornik; sobornic(esc), adj. (sinodal; ecumenic); sboriște, s. f. (înv., piață publică, for), din sl. sŭborište; stobor, s. n. (Olt., reuniune), confundat cu stobor „loc îngrădit”.

sburá (sbór, sburát), vb. – A se mișca, a pluti în aer. – Mr. azboair, azburare. Lat. *exvǒlāre (Pușcariu 1833; REW 3115; Pascu, I, 49), cf. v. it. svolare.Der. sbor, s. n. (planare, mișcare în aer); sburatic, adj. (ușor); sburător, adj. (care zboară; s. m., duh rău); sburătoare, s. f. (pasăre); sburătăci (var. sburătăi, sburătui, sburători), vb. (a zbura scurt, a învăța să zboare; a se emancipa, a deveni independent; a alunga păsările; a trage, a azvîrli; a arunca cu pietre sau a lansa alte proiectile); sburătură, s. f. (zbor; așchie, țandără, bulgăre; fragment de obiect care se poate folosi ca proiectil; parte anterioară a tunului).

Intrare: sbor
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sbor
  • sborul
  • sboru‑
plural
  • sboruri
  • sborurile
genitiv-dativ singular
  • sbor
  • sborului
plural
  • sboruri
  • sborurilor
vocativ singular
plural
Intrare: sbura
verb (V36)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sbura
  • sburare
  • sburat
  • sburatu‑
  • sburând
  • sburându‑
singular plural
  • sboa
  • sburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sbor
(să)
  • sbor
  • sburam
  • sburai
  • sburasem
a II-a (tu)
  • sbori
(să)
  • sbori
  • sburai
  • sburași
  • sburaseși
a III-a (el, ea)
  • sboa
(să)
  • sboare
  • sbura
  • sbură
  • sburase
plural I (noi)
  • sburăm
(să)
  • sburăm
  • sburam
  • sburarăm
  • sburaserăm
  • sburasem
a II-a (voi)
  • sburați
(să)
  • sburați
  • sburați
  • sburarăți
  • sburaserăți
  • sburaseți
a III-a (ei, ele)
  • sboa
(să)
  • sboare
  • sburau
  • sbura
  • sburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)