2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAVURÁRE s. f. Acțiunea de a savura și rezultatul ei. – V. savura.

SAVURÁRE s. f. Acțiunea de a savura și rezultatul ei. – V. savura.

savurare sf [At: V. ROM. oct 1964, 98 / Pl: ~rări / E: savura] 1 Simțire a unei plăceri rafinate (pentru ceva). 2 Gustare pe îndelete și cu plăcere (pentru a simți cât mai bine gustul). 3 Apreciere în mod deosebit a gustului.

SAVURÁRE s.f. Acțiunea de a savura și rezultatul ei. [< savura].

SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.

SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.

savura vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~rez, 3 și: (înv) savu / E: fr savourer] 1 A se bucura pe îndelete (de cineva). 2 A se simți o plăcere rafinată (pentru ceva). 3 A aprecia (ceva) în mod deosebit. 4 A gusta, a mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a simți cât mai bine gustul). 5 A aprecia în mod deosebit gustul.

SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mînca sau a bea ceva pe îndelete, cu plăcere, pentru a simți bine gustul; a degusta. În loc să savureze încet bomboana, ca orice plăcere care trebuie să dureze cît mai îndelungat, [Sabina] începu să o crînțăne. C. PETRESCU, C. V. 14. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta, a fi încîntat. Izu Protopopescu savură stupoarea prietenului. C. PETRESCU, A. 471.

SAVURÁ vb. I. tr. A gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].

SAVURÁ vb. tr. 1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)

A SAVURÁ ~éz tranz. 1) (mâncăruri gustoase sau băuturi alese) A mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a prelungi senzațiile gustative). 2) fig. (priveliști, întâmplări, știri etc.) A percepe cu o deosebită satisfacție. ~ crepusculul. /<fr. savourer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

savuráre s. f., g.-d. art. savurắrii

savuráre s. f., g.-d. art. savurării; pl. savurări

savurá (a ~) vb., ind. prez. 3 savureáză

savurá vb., ind. prez. 1 sg. savuréz, 3 sg. și pl. savureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAVURÁRE s. degustare, degustație. (~ prăjiturii.)

SAVURARE s. degustare, degustație. (~ prăjiturii.)

SAVURÁ vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mâncarea.)

SAVURA vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mîncarea.)

Intrare: savurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • savurare
  • savurarea
plural
  • savurări
  • savurările
genitiv-dativ singular
  • savurări
  • savurării
plural
  • savurări
  • savurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: savura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • savura
  • savurare
  • savurat
  • savuratu‑
  • savurând
  • savurându‑
singular plural
  • savurea
  • savurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • savurez
(să)
  • savurez
  • savuram
  • savurai
  • savurasem
a II-a (tu)
  • savurezi
(să)
  • savurezi
  • savurai
  • savurași
  • savuraseși
a III-a (el, ea)
  • savurea
(să)
  • savureze
  • savura
  • savură
  • savurase
plural I (noi)
  • savurăm
(să)
  • savurăm
  • savuram
  • savurarăm
  • savuraserăm
  • savurasem
a II-a (voi)
  • savurați
(să)
  • savurați
  • savurați
  • savurarăți
  • savuraserăți
  • savuraseți
a III-a (ei, ele)
  • savurea
(să)
  • savureze
  • savurau
  • savura
  • savuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

savurare

etimologie:

  • vezi savura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

savura

  • 1. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: degusta legumi attach_file un exemplu
    exemple
    • În loc să savureze încet bomboana, ca orice plăcere care trebuie să dureze cît mai îndelungat, [Sabina] începu să o crînțăne. C. PETRESCU, C. V. 14.
      surse: DLRLC

etimologie: