SAULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită la bordul navelor pentru ridicarea pavilionului, fixarea suplimentară a unei vele etc. [Pr.: sa-u-] – Et. nec.

saulă sf [At: URICARUL, X, 406 / P: sa-u~ / V: (1) ~ură, șaură / A și: saulă / Pl: ~le / E: ns cf ger Säule] 1 (Înv) Măciucă. 2 Parâmă (subțire) folosită la bordul unei nave pentru ridicarea pavilionului, fixarea suplimentară a unei vele etc.

SAULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită pentru a lega în mod suplimentar diferite obiecte la bordul unei nave. [Pr.: sa-u-] – Et. nec.

SAULĂ, saule, s. f. Parîmă subțire, folosită pentru a fixa la bordul navelor diferite obiecte. El le legă strîns, înfășurînd împrejurul lor de două și de trei ori saula ancorei, frînghioară subțire și tare. DUMITRIU, P. F. 13. Filoftei, în picioare la capătul bărcii, mai asigură o dată nodul saulei de ancoră. id. ib. 15.

SAULĂ s. f. parâmă subțire care servește pentru a manevra velele sau pavilioanele și pentru a lega diferite obiecte la bordul unei nave. (după it. sagola)

SAULĂ ~e f. Parâmă subțire, folosită pentru fixarea suplimentară a unor obiecte de pe bord. /Orig. nec.

saúlă f., pl. e. Mar. Frînghie supțire (de ex., cea cu care se ridică un pavilion): Barba Spiru, după ce-șĭ trecu supt un genunchĭ saula școteĭ, capătu acela de frînghiuță care ține întins colțu pînzeĭ, îșĭ aprinse o țigară (J. Bt. VR. 1924, 1, 27). V. scotă.

saură² sf vz saulă

șaură sf vz saulă²

saulă (desp. sa-u-) s. f., g.-d. art. saulei; pl. saule

saulă (sa-u-) s. f., g.-d. art. saulei; pl. saule

saulă s. f. (sil. sa-u-), g.-d. art. saulei; pl. saule

saulă (-le), s. f. – Parîmă, coardă. Origine necunoscută; termen marinăresc.

saulă, saule, s.f. 1. (înv.) măciucă. 2. (pop.) parâmă subțire folosită la bordul unei nave, pentru ridicarea pavilionului.