2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

SATURARE, saturări, s. f. Faptul de a satura. – V. satura.

SATURARE, saturări, s. f. Faptul de a satura. – V. satura.

SĂTURARE s. f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura.

SĂTURARE s. f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura.

saturare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 22 / Pl: ~rări / E: satura] 1 Aducere a unui sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație (1). 2 (Rar) Săturare (1).

săturare sf [At: BIBLIA (1688), 311/53 / Pl: ~rări / E: sătura] 1 Potolire a foamei sau a setei Si: îndestulare, săturat1 (1), (rar) saturare (2), (înv) săturătură. 2 (Pex) Belșug (de mâncare) Si: îmbuibare. 3 (Înv; îlav) În ~ Pe săturate (2). 4 (Înv; ccr; mpl) Hrană (suficientă, din belșug). 5 Stare de suprasaturație, de plictiseală, de oboseală, de dezgust.

SATURARE s. f. Faptul de a satura; aducerea unui sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație.

SĂTURARE s. f. (Rar) Faptul de a (se) sătura; îndestulare cu mîncare (sau cu băutură), potolire a foamei (sau a setei). Mielușorul ce foamea omorîtoare Ți-l gătește-n astă-seară spre cumplită săturare... Ar fi așteptat în pace sîngeroasa sa jertfire? CONACHI, P. 262.

SATURARE s.f. Acțiunea de a (se) satura și rezultatul ei; saturație. [< satura].

* saturațiúne f. (lat. saturatio, -ónis). Chim. Acțiunea de a satura. Starea de a fi saturat: gradu de saturațiune variază cu temperatura. Fig. Dezgust, saturare deplină: a ajunge la saturațiunea gloriiĭ. – Și -áție și -áre.

Ortografice DOOM

saturare s. f., g.-d. art. saturării; pl. saturări

săturare s. f., g.-d. art. săturării

!saturare s. f., g.-d. art. saturării; pl. saturări

săturare s. f., g.-d. art. săturării

săturare s. f., g.-d. art. săturării; pl. săturări

Sinonime

SATURARE s. v. saturație.

SĂTURARE s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

SĂTURARE s. (rar) sațietate, (pop.) saț. (Are senzația de ~.)

SATURARE s. saturație. (Stare de ~ a unei soluții.)

săturare s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

SĂTURARE s. (rar) sațietate, (pop.) saț. (Are senzația de ~.)

Intrare: saturare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saturare
  • saturarea
plural
  • saturări
  • saturările
genitiv-dativ singular
  • saturări
  • saturării
plural
  • saturări
  • saturărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: săturare
săturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săturare
  • săturarea
plural
  • săturări
  • săturările
genitiv-dativ singular
  • săturări
  • săturării
plural
  • săturări
  • săturărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

saturare, saturărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a satura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: saturație
etimologie:
  • vezi satura DEX '09 DEX '98 DN

săturare, săturărisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a (se) sătura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mielușorul ce foamea omorîtoare Ți-l gătește-n astă-seară spre cumplită săturare... Ar fi așteptat în pace sîngeroasa sa jertfire? CONACHI, P. 262. DLRLC
etimologie:
  • vezi sătura DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.