satura vt [At: MARIAN, PR. I, 15/32 / Pzi: ~rez / E: fr saturer, lat saturare] 1 (C. i. sisteme fizico-chimice sau tehnice) A aduce în stare de saturație (1). 2 A face să ajungă la saturație (3).

saturat, ~ă a [At: PONI, CH. 146, cf 164 / Pl: ~ați, ~e / E: satura] 1 (D. sisteme fizico-chimice sau tehnice) Care a fost adus ori se află în stare de saturație (1). 2 (D. sisteme fizico-chimice sau tehnice) Care se află într-o asemenea stare încât nu poate forma compuși de adiție. 3 Care se află în stare de saturație (3).

SATURA, saturez, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație.

SATURAT, -Ă, saturați, -te, adj. Care nu mai are valențe libere și deci nu mai poate forma compuși de adiție, care este adus în stare de saturație. În lumina difuză, înecată în aerul saturat de vapori de apă, conturul formelor se ștergea, ca într-o vagă pictură. BART, S. M. 95.

SATURA vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. [< fr. saturer, cf. lat. saturare].

SATURAT, -Ă adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care nu mai are valențe libere; adus în stare de saturație. [Cf. fr. saturé].

SATURA vb. tr. 1. a aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. 2. a face să ajungă la saturație. (< fr. saturer, lat. saturare)

SATURAT, -Ă adj. (despre compuși chimici) care nu mai are valențe libere; care se află în stare de saturație. ♦ vapori ~ți = vapori având densitate maximă pentru presiunea și temperatura la care se află; soluție ~ă = soluție cu o concentrație maximă pentru presiunea și temperatura la care se află. (< fr. saturé)

A SATURA ~ez tranz. (sisteme fizice sau chimice) A aduce în stare de saturație. /<fr. saturer, lat. saturare

saturà v. 1. a dizolva într’un lichid cea mai mare cantitate posibilă de materie: sarea nu se poate dizolva în apa de mare, care e saturată de sare; 2. fig. a sătura pe deplin: a satura cu necazuri.

saturat a. se zice în chimie de lichidul în care s’a pus tot ce poate dizolva o substanță.

2) satúr și saturéz, a -á v. tr. (lat. sáturo, -áre; fr. saturer. V. satur, săturat). Chim. Fac cît maĭ des pin disoluțiune saŭ combinațiune: o apă saturată de sare, că apa de mare nu maĭ poate disolva saŭ disolvă greŭ altă sare. Fig. Satur, dezgust.

satura (a ~) (a aduce la saturație) vb., ind. prez. 1 sg. saturez, 3 saturează; conj. prez. 1 sg. să saturez, 3 să satureze

satura (a ~) vb., ind. prez. 3 saturează

satura vb., ind. prez. 1 sg. saturez, 3 sg. și pl. saturează

saturat adj. m., pl. saturați; f. sg. saturată, pl. saturate

SATURAT adj. (rar) sătul. (Pământ ~ de ploi.)

SATURAT adj. (rar) sătul. (Pămînt ~ de ploi.)

Saturat ≠ nesaturat