satisfacere sf [At: PELIMON, I. 163/17 / Pl: ~ri / E: satisface] 1 Aducere la îndeplinire a unei dorințe, porniri, necesități, exigențe, norme etc. Si: (rar) satisfacție (3). 2 (D. oameni) Îndeplinire a unei anumite dorințe, porniri, necesități etc., făcând să fie mulțumit, împăcat. 3 (Asr) Satisfacție (7).