2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SATINÁRE, satinări, s. f. Acțiunea de a satina și rezultatul ei. – V. satina.

SATINÁRE, satinări, s. f. Acțiunea de a satina și rezultatul ei. – V. satina.

satinare sf [At: LTR2 / Pl: ~nări / E: satina] Presare sau netezire la calandru a țesăturilor (de bumbac) pentru a căpăta un luciu special.

SATINÁRE s.f. Acțiunea de a satina și rezultatul ei; satinaj. [< satina].

SATINÁ, satinez, vb. I. Tranz. A da luciu hârtiei sau țesăturilor cu ajutorul calandrului. – Din fr. satiner.

SATINÁ, satinez, vb. I. Tranz. A da luciu hârtiei sau țesăturilor cu ajutorul calandrului. – Din fr. satiner.

satina vt [At: BARCIANU / Pzi: ~nez / E: fr satiner] (C. i. țesături de bumbac sau hârtie, carton) A da aspect de satin prin presare (și netezire) la calandru.

SATINÁ, satinez, vb. I. Tranz. A da luciu hîrtiei sau țesăturilor, cu ajutorul calandrului.

SATINÁ vb. I. tr. A da luciu unei țesături sau unei foi de hârtie prin presare la calandru. [< fr. satiner].

SATINÁ vb. tr. a da luciu unei țesături sau hârtiei și cartonului prin presare la calandru. (< fr. satiner)

A SATINÁ ~éz tranz. tehn. (hârtie, țesături etc.) A trece printr-un calandru (în scopul finisării); a calandra. /<fr. satiner

satinà v. a da hârtiei lustrul satinului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

satináre s. f., g.-d. art. satinắrii; pl. satinắri

satináre s. f., g.-d. art. satinării; pl. satinări

satiná (a ~) vb., ind. prez. 3 satineáză

satiná vb., ind. prez. 1 sg. satinéz, 3 sg. și pl. satineáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SATINÁRE (< satina) s. f. 1. Calandrare specială în urma căreia țesăturile de bumbac capătă un luciu mătăsos. 2. Operație de netezire a hârtiei și a cartonului pentru obținerea unor suprafețe fără pori, lucioase.

Intrare: satinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satinare
  • satinarea
plural
  • satinări
  • satinările
genitiv-dativ singular
  • satinări
  • satinării
plural
  • satinări
  • satinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: satina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • satina
  • satinare
  • satinat
  • satinatu‑
  • satinând
  • satinându‑
singular plural
  • satinea
  • satinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • satinez
(să)
  • satinez
  • satinam
  • satinai
  • satinasem
a II-a (tu)
  • satinezi
(să)
  • satinezi
  • satinai
  • satinași
  • satinaseși
a III-a (el, ea)
  • satinea
(să)
  • satineze
  • satina
  • satină
  • satinase
plural I (noi)
  • satinăm
(să)
  • satinăm
  • satinam
  • satinarăm
  • satinaserăm
  • satinasem
a II-a (voi)
  • satinați
(să)
  • satinați
  • satinați
  • satinarăți
  • satinaserăți
  • satinaseți
a III-a (ei, ele)
  • satinea
(să)
  • satineze
  • satinau
  • satina
  • satinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

satinare

  • 1. Acțiunea de a satina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: satinaj

etimologie:

  • vezi satina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

satina

  • 1. A da luciu hârtiei sau țesăturilor cu ajutorul calandrului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: calandra

etimologie: