2 intrări
44 de definiții

Explicative DEX

saseu sm vz saschiu

SASCHIU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.

SASCHIU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.

SAȘEU, sașeuri, s. n. (Rar) Pungă mică de pânză în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun, în dulap, flori plăcut mirositoare pentru a parfuma rufele. – Din fr. sachet.

sacsău sm vz saschiu[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz sachiu — LauraGellner

sacsiu sm vz saschiu

saftiu1 sm vz saschiu

salsău sm vz saschiu

sansiu sm vz saschiu

sanșiu sm vz saschiu

sasău sm vz saschiu

sasâu sm vz saschiu

sasc sm vz saschiu

saschiu sm [At: COTEANU. PL. 17 / V: (reg) sasc, ~său, ~seau, ~seu, ~sfiu, ~sâu, ~stiu, sacsău, sacsiu, ~ftiu, salsău, sansiu (A și: sansiu), sanșiu, saști, saștiu, săsău, zaschiu / Pl: ~ii / E: mg szászfű] (Bot) 1-2 Două plante erbacee, cu tulpină târâtoare, cu frunzele opuse, lanceolate-eliptice, cu flori albastre-violete, cu roz, rar albe, așezate solitar la subsoara frunzelor Si: (reg) brebenoc (1-2), cununiță (30, 36), nurișor1, secfiu1 (4-5) (Vinca herbacea și minor). 3 (Trs; Mar; șîc sansiu plin, sansiu de câmp, sasfiu de câmp, sastiu de câmp) Garoafă (1) (Diannthus caryophyllus). 4 (Reg; îc) Zaschiu-sălbatic Garoafă (11) (Dinthus barbatus). 5 (Reg) Cuișoare (4) (Dianthus chinesis). 6 (Reg; îf) Limba-mării (Iberis umbellata). 7 (Reg; îc) Sansiu-turcesc-de-câmp Săpunariță (Saponaria officinalis). 8-9 (Trs; îf sasău) Papură1 (Typha angustifolia și latifolia). 10 (Reg; îc) Sasăul-iepurilor Ferigă (7) (Dryopteris filix-mas). 11 (Reg; îc) Sasău-de-apă Nufăr (Nuphar luteum). corectat(ă)

saseau sm vz saschiu

sasfiu sm vz saschiu

sastire[1] sm vz saschiu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta sastiu, pentru care nu există o referință încrucișată în MDA2 — LauraGellner

sașeu sn [At: TEODOREANU, M. II, 276 / Pl: ~ri / E: fr sachet] (Frr) Pungă mică din material textil în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun flori plăcut mirositoare pentru a parfuma rufele.

saști sm vz saschiu

saștiu sm vz saschiu

săsău sm vz saschiu

zaschiu sm vz saschiu

CUNUNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. CUNUNĂ 2 🌿 Mic arbust cu flori albe ce crește pe stînci (Spiraea ulmifolia) 3 🌿 – SASCHIU 4 🌿 = PLEVAIȚĂ 5 – CORONIȘTE.

❍FIONG (pl. -guri), FIONC (pl. -curi) sn. Mold. 1 Fundă de panglici, făcută mai adesea cu ciucuri: ian să-mi mai dreg fiongu de la testemel ALECS.; e legat cu o cordea albastră și are un fionc înnodat cu mare îngrijire SAD.¶ 2 🌿 SASCHIU [ngr.].

SAȘEU, sașeuri, s. n. Pungă mică de pânză în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun, în dulap, flori plăcut mirositoare pentru a parfuma rufele. – Din fr. sachet.

SASCHIU s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pămînt și cu frunze persistente lucioase: a) plantă de livadă cu flori albastre (Vinca herbacea); b) plantă de livadă și de grădină cu flori albastre, roșii (mai rar albe) (Vinca minor); brebenoc, sasău. O vițea albă împodobită cu o cunună verde de saschiu la grumaz. MARIAN, NU. 751.

SAȘEU, sașeuri, s. n. Pungă mică de pînză în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun, în dulap, flori mirositoare pentru a parfuma rufele.

SAȘEU s. n. pungă mică din material textil pentru păstrat batiste, ciorapi etc. (< fr. sachet)

saschiu m. Bot. Tr. pervincă. [Cf. ung. SZASZ-FU].

pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe’n fir, merișor, saschiŭ ș. a.

saschíŭ m. (ung. szasz-fü, d. szasz, săsesc și fü, ĭarbă. V. sacfiŭ, foĭofoĭ). Trans. Pervincă.

Ortografice DOOM

saschiu s. m., art. saschiul; pl. saschii, art. saschiii (desp. -chi-ii)

sașeu (rar) s. n., art. sașeul; pl. sașeuri

!saschiu s. m., art. saschiul; pl. saschii

sașeu (rar) s. n., art. sașeul; pl. sașeuri

saschiu s. m., art. saschiul; pl. saschii

sașeu s. n., art. sașeul; pl. sașeuri

Enciclopedice

SASCHÍU (< magh.) s. m. Denumirea a două plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ din care se înalță mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm și frunze subțiri, căzătoare; crește în regiuni de câmpie și dealuri joase, în locuri însorite. Vinca minor are tulpina mai lungă (60-100 cm), la bază lignificată și frunze pieloase, persistente. Crește în locuri umbrite, frecvent cultivată pe sub arbori sau pe lângă ziduri, în grădini și cimitire. Are multiple utilizări ca plantă medicinală, conținând un număr mare de aminoacizi și elemente minerale. Intră în componența unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului cardiac, oxigenarea creierului etc.

VINCA L., SASCHIU, fam. Apocynaceae. Gen originar din Europa, Asia, cca 11 specii, erbacee sau arbuști, erecte sau tîrîtoare. Frunze opuse. Flori albastre, roșii sau albe, solitare, dispuse în axa frunzei, caliciul cu lacinii înguste, vîrf lung, ascuțit, corolă lungă, tubuloasă, cu limbul plan, concav, 5 petale mari, ovare mari, libere, fiecare cu cca cîte 5 semințe, fără peri.

Sinonime

SASCHIU s. v. garoafă.

SASCHIU s. (BOT.; Vinca herbacea și minor) (reg.) brebenoc, cununiță, merișor, pervincă.

SAȘEU s. v. săculeț, săcușor.

saschiu s. v. GAROAFĂ.

SASCHIU s. (BOT.; Vinca herbacea și minor) (reg.) brebenoc, cununiță, merișor, pervincă.

sașeu s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

Intrare: saschiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saschiu
  • saschiul
  • saschiu‑
plural
  • saschii
  • saschiii
genitiv-dativ singular
  • saschiu
  • saschiului
plural
  • saschii
  • saschiilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaschiu
  • zaschiul
  • zaschiu‑
plural
  • zaschii
  • zaschiii
genitiv-dativ singular
  • zaschiu
  • zaschiului
plural
  • zaschii
  • zaschiilor
vocativ singular —
plural —
săsău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saștiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sastire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sasâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sasfiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saseu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saseau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sasc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sanșiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
salsău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sacsiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sacsău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sansiu
  • sansiul
  • sansiu‑
plural
  • sansii
  • sansiii
genitiv-dativ singular
  • sansiu
  • sansiului
plural
  • sansii
  • sansiilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sașeu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sașeu
  • sașeul
  • sașeu‑
plural
  • sașeuri
  • sașeurile
genitiv-dativ singular
  • sașeu
  • sașeului
plural
  • sașeuri
  • sașeurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

saschiu, saschiisubstantiv masculin

  • 1. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). DEX '98 DLRLC
    • format_quote O vițea albă împodobită cu o cunună verde de saschiu la grumaz. MARIAN, NU. 751. DLRLC
etimologie:

sașeu, sașeurisubstantiv neutru

  • 1. rar Pungă mică de pânză în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun, în dulap, flori plăcut mirositoare pentru a parfuma rufele. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.