31 de definiții pentru saschiu zaschiu (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.

SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.

saschiu sm [At: COTEANU. PL. 17 / V: (reg) sasc, ~său, ~seau, ~seu, ~sfiu, ~sâu, ~stiu, sacsău, sacsiu, ~ftiu, salsău, sansiu (A și: sansiu), sanșiu, saști, saștiu, săsău, zaschiu / Pl: ~ii / E: mg szászfű] (Bot) 1-2 Două plante erbacee, cu tulpină târâtoare, cu frunzele opuse, lanceolate-eliptice, cu flori albastre-violete, cu roz, rar albe, așezate solitar la subsoara frunzelor Si: (reg) brebenoc (1-2), cununiță (30, 36), nurișor1, secfiu1 (4-5) (Vinca herbacea și minor). 3 (Trs; Mar; șîc sansiu plin, sansiu de câmp, sasfiu de câmp, sastiu de câmp) Garoafă (1) (Diannthus caryophyllus). 4 (Reg; îc) Zaschiu-sălbatic Garoafă (11) (Dinthus barbatus). 5 (Reg) Cuișoare (4) (Dianthus chinesis). 6 (Reg; îf) Limba-mării (Iberis umbellata). 7 (Reg; îc) Sansiu-turcesc-de-câmp Săpunariță (Saponaria officinalis). 8-9 (Trs; îf sasău) Papură1 (Typha angustifolia și latifolia). 10 (Reg; îc) Sasăul-iepurilor Ferigă (7) (Dryopteris filix-mas). 11 (Reg; îc) Sasău-de-apă Nufăr (Nuphar luteum). corectată

SASCHÍU s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pămînt și cu frunze persistente lucioase: a) plantă de livadă cu flori albastre (Vinca herbacea); b) plantă de livadă și de grădină cu flori albastre, roșii (mai rar albe) (Vinca minor); brebenoc, sasău. O vițea albă împodobită cu o cunună verde de saschiu la grumaz. MARIAN, NU. 751.

saschiu m. Bot. Tr. pervincă. [Cf. ung. SZASZ-FU].

saschíŭ m. (ung. szasz-fü, d. szasz, săsesc și fü, ĭarbă. V. sacfiŭ, foĭofoĭ). Trans. Pervincă.

sacsău sm vz saschiu[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz sachiu LauraGellner

sastire[1] sm vz saschiu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta sastiu, pentru care nu există o referință încrucișată în MDA2 — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: saschiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saschiu
  • saschiul
  • saschiu‑
plural
  • saschii
  • saschiii
genitiv-dativ singular
  • saschiu
  • saschiului
plural
  • saschii
  • saschiilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaschiu
  • zaschiul
  • zaschiu‑
plural
  • zaschii
  • zaschiii
genitiv-dativ singular
  • zaschiu
  • zaschiului
plural
  • zaschii
  • zaschiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

saschiu Vinca zaschiu

etimologie: