32 de definiții pentru saschiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.

SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.

saschiu sm [At: COTEANU. PL. 17 / V: (reg) sasc, ~său, ~seau, ~seu, ~sfiu, ~sâu, ~stiu, sacsău, sacsiu, ~ftiu, salsău, sansiu (A și: sansiu), sanșiu, saști, saștiu, săsău, zaschiu / Pl: ~ii / E: mg szászfű] (Bot) 1-2 Două plante erbacee, cu tulpină târâtoare, cu frunzele opuse, lanceolate-eliptice, cu flori albastre-violete, cu roz, rar albe, așezate solitar la subsoara frunzelor Si: (reg) brebenoc (1-2), cununiță (30, 36), nurișor1, secfiu1 (4-5) (Vinca herbacea și minor). 3 (Trs; Mar; șîc sansiu plin, sansiu de câmp, sasfiu de câmp, sastiu de câmp) Garoafă (1) (Diannthus caryophyllus). 4 (Reg; îc) Zaschiu-sălbatic Garoafă (11) (Dinthus barbatus). 5 (Reg) Cuișoare (4) (Dianthus chinesis). 6 (Reg; îf) Limba-mării (Iberis umbellata). 7 (Reg; îc) Sansiu-turcesc-de-câmp Săpunariță (Saponaria officinalis). 8-9 (Trs; îf sasău) Papură1 (Typha angustifolia și latifolia). 10 (Reg; îc) Sasăul-iepurilor Ferigă (7) (Dryopteris filix-mas). 11 (Reg; îc) Sasău-de-apă Nufăr (Nuphar luteum). corectat(ă)

SASCHÍU s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pămînt și cu frunze persistente lucioase: a) plantă de livadă cu flori albastre (Vinca herbacea); b) plantă de livadă și de grădină cu flori albastre, roșii (mai rar albe) (Vinca minor); brebenoc, sasău. O vițea albă împodobită cu o cunună verde de saschiu la grumaz. MARIAN, NU. 751.

saschiu m. Bot. Tr. pervincă. [Cf. ung. SZASZ-FU].

saschíŭ m. (ung. szasz-fü, d. szasz, săsesc și fü, ĭarbă. V. sacfiŭ, foĭofoĭ). Trans. Pervincă.

sacsău sm vz saschiu[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz sachiu LauraGellner

sastire[1] sm vz saschiu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta sastiu, pentru care nu există o referință încrucișată în MDA2 — LauraGellner

pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe’n fir, merișor, saschiŭ ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

saschiu s. m., art. saschiul; pl. saschii, art. saschiii (desp. -chi-ii)

!saschiu s. m., art. saschiul; pl. saschii

saschíu s. m., art. saschíul; pl. saschíi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SASCHÍU s. (BOT.; Vinca herbacea și minor) (reg.) brebenoc, cununiță, merișor, pervincă.

SASCHIU s. (BOT.; Vinca herbacea și minor) (reg.) brebenoc, cununiță, merișor, pervincă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SASCHÍU (< magh.) s. m. Denumirea a două plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ din care se înalță mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm și frunze subțiri, căzătoare; crește în regiuni de câmpie și dealuri joase, în locuri însorite. Vinca minor are tulpina mai lungă (60-100 cm), la bază lignificată și frunze pieloase, persistente. Crește în locuri umbrite, frecvent cultivată pe sub arbori sau pe lângă ziduri, în grădini și cimitire. Are multiple utilizări ca plantă medicinală, conținând un număr mare de aminoacizi și elemente minerale. Intră în componența unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului cardiac, oxigenarea creierului etc.

VINCA L., SASCHIU, fam. Apocynaceae. Gen originar din Europa, Asia, cca 11 specii, erbacee sau arbuști, erecte sau tîrîtoare. Frunze opuse. Flori albastre, roșii sau albe, solitare, dispuse în axa frunzei, caliciul cu lacinii înguste, vîrf lung, ascuțit, corolă lungă, tubuloasă, cu limbul plan, concav, 5 petale mari, ovare mari, libere, fiecare cu cca cîte 5 semințe, fără peri.

Intrare: saschiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saschiu
  • saschiul
  • saschiu‑
plural
  • saschii
  • saschiii
genitiv-dativ singular
  • saschiu
  • saschiului
plural
  • saschii
  • saschiilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaschiu
  • zaschiul
  • zaschiu‑
plural
  • zaschii
  • zaschiii
genitiv-dativ singular
  • zaschiu
  • zaschiului
plural
  • zaschii
  • zaschiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

saschiu, saschiisubstantiv masculin

  • 1. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). DEX '98 DLRLC
    • format_quote O vițea albă împodobită cu o cunună verde de saschiu la grumaz. MARIAN, NU. 751. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.