6 definiții pentru sapiențial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAPIENȚIÁL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [Pr.: -pi-en-] – Sapiență + suf. -al.

SAPIENȚIÁL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [Pr.: -pi-en-] – Sapiență + suf. -al.

sapiențial, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / P: ~pi-en-ți-al / Pl: ~i, ~e / E: sapiență + -ial] (Rar) 1 Care aparține sapienței. 2 Referitor la sapiență. 3 Specific sapienței.

SAPIENȚIÁL, -Ă adj. care denotă sapiență. ◊ care conține sentințe morale. (< fr. sapiential, lat. sapientialis)

* sapiențiál, -ă adj. (lat. sapientialis, d. sapientia, înțelepcĭune, sápins, -éntis, înțelept, sapere, a pricepe. V. sapid). De înțelepcĭune, intelectual. Cărțile sapiențiale, cărțile Bibliiĭ destinate în special instrucțiuniĭ morale (Înțelepcĭune, Proverbele, Eclesiastu și Eclesiaticu).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sapiențiál (livr.) (-pi-en-) adj. m., pl. sapiențiáli; f. sapiențiálă, pl. sapiențiále

sapiențiál adj. m., pl. sapiențiáli; f. sg. sapiențiálă, pl. sapiențiále

Intrare: sapiențial
sapiențial adjectiv
  • silabație: sa-pi-en- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sapiențial
  • sapiențialul
  • sapiențialu‑
  • sapienția
  • sapiențiala
plural
  • sapiențiali
  • sapiențialii
  • sapiențiale
  • sapiențialele
genitiv-dativ singular
  • sapiențial
  • sapiențialului
  • sapiențiale
  • sapiențialei
plural
  • sapiențiali
  • sapiențialilor
  • sapiențiale
  • sapiențialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sapiențial

  • 1. livresc Care denotă sapiență, cu sapiență.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Care conține sentințe morale.
      surse: MDN '00

etimologie:

  • Sapiență + sufix -al.
    surse: DEX '98 DEX '09