sanscrit [At: GENILIE, G. 148/8 / V: (înv) sams~ / Pl: ~iți, ~e / E: ger Sanskrit, fr sanscrit] 1-2 smf, a (Șîs limba ~ă) (Limbă veche indo-europeană din India) care a devenit limba clasică a civilizației brahmane din această țară. 3 a Care aparține limbii sanscrite (2). 4 a Privitor la limba sanscrită (2). 5 a Scris în limba sanscrită (2). 6 sn Cuvânt din limba sanscrită (2). 7 sn Etimon de proveniență sanscrită (2). 8 sm Autor care scria în limba sanscrită (2).