11 definiții pentru sandarac sandaracă sandaroc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANDARÁC s. n. Rășină naturală extrasă dintr-o specie de tuia, folosită la prepararea lacurilor și a vopselelor, a unor chituri pentru sticlă și porțelan etc. – Din fr. sandaraque, lat. sandaraca.

SANDARÁC s. n. Rășină naturală extrasă dintr-o specie de tuia, folosită la prepararea lacurilor și a vopselelor, a unor chituri pentru sticlă și porțelan etc. – Din fr. sandaraque, lat. sandaraca.

sandarac sn [At: (1805) GRECU, P. 84 / V: (înv) sf, ~roc / E: ngr σανδαράκη, lat sandaraca, fr sandaraque] Rășină naturală extrasă dintr-o specie de tuia (Callitris quadrivalvis) care crește în Africa de Nord și în Australia, utilizată în industria lacurilor, a vopselelor etc.

SANDARÁC s. n. Rășină naturală extrasă dintr-un conifer care crește în Africa și în Australia, folosită la prepararea lacurilor și a vopselelor, a unor chituri pentru sticlă, porțelan etc.

SANDARÁC s.n. (Chim.) Rășină naturală extrasă dintr-un conifer care crește în Africa și în Australia, folosită în industria lacurilor, a vopselelor etc. [< fr. sandaraque].

SANDARÁC s. n. rășină naturală dintr-o specie de tuia din Africa și Australia, folosit în industria lacurilor, a vopselelor etc. (< fr. sandaraque)

SANDARÁC n. Rășină organică, de culoare galbenă, secretată de unii arbori exotici și întrebuințată, mai ales, în industria vopselelor. /<fr. sandaraque, ngr. sandaráke, lat. sandaraca

sandaroc sn vz sandarac[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz sandaroc LauraGellner

* sandarácă f., pl. e (vgr. sandaráke). Chim. Un fel de rășină scoasă dintr’o specie de brad algerian (thuja occidentalis) care, pulverizată, se aplică pe hîrtia răzuită ca să nu se lățească cerneala. Realgar (Vechĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sandarác s. n., pl. sandarácuri

Intrare: sandarac
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sandarac
  • sandaracul
  • sandaracu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sandarac
  • sandaracului
plural
vocativ singular
plural
sandaracă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sandaroc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sandarac sandaracă sandaroc

  • 1. Rășină naturală extrasă dintr-o specie de tuia, folosită la prepararea lacurilor și a vopselelor, a unor chituri pentru sticlă și porțelan etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: