sandarac sn [At: (1805) GRECU, P. 84 / V: (înv) ~ă sf, ~roc / E: ngr σανδαράκη, lat sandaraca, fr sandaraque] Rășină naturală extrasă dintr-o specie de tuia (Callitris quadrivalvis) care crește în Africa de Nord și în Australia, utilizată în industria lacurilor, a vopselelor etc.

SANDARAC s. n. Rășină naturală extrasă dintr-un conifer care crește în Africa și în Australia, folosită la prepararea lacurilor și a vopselelor, a unor chituri pentru sticlă, porțelan etc.

SANDARAC s.n. (Chim.) Rășină naturală extrasă dintr-un conifer care crește în Africa și în Australia, folosită în industria lacurilor, a vopselelor etc. [< fr. sandaraque].

SANDARAC s. n. rășină naturală dintr-o specie de tuia din Africa și Australia, folosit în industria lacurilor, a vopselelor etc. (< fr. sandaraque)

SANDARAC n. Rășină organică, de culoare galbenă, secretată de unii arbori exotici și întrebuințată, mai ales, în industria vopselelor. /<fr. sandaraque, ngr. sandaráke, lat. sandaraca

sandaracă sf vz sandarac

sandaroc sn vz sandarac^[1] corectat(ă)

* sandarácă f., pl. e (vgr. sandaráke). Chim. Un fel de rășină scoasă dintr’o specie de brad algerian (thuja occidentalis) care, pulverizată, se aplică pe hîrtia răzuită ca să nu se lățească cerneala. Realgar (Vechĭ).

sandarac s. n.

sandarac s. n.

sandarac s. n., pl. sandaracuri