3 definiții pentru sancționator
Explicative DEX
sancționator, ~oare a [At: GHICA, A. 126 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~oare / E: sancționa + -tor] (Rar) 1 Care sancționează (1). 2 Care are rol de sancțiune (1). 3 Care sancționează (6).
Ortografice DOOM
+sancționator (desp. sanc-ți-o-) adj. m., pl. sancționatori; f. sg. și pl. sancționatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sancționator adj. m., pl. sancționatori; f. sg. și pl. sancționatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: sancționator
sancționator adjectiv
- silabație: sanc-ți-o-
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)