sanceu sn [At: ȘEZ XIX, 112 / V: ~cauă^[1] sf, ~cău, ~ciu, sca~ / Pl: ~ee / E: mg szánkó „săniuță”] 1 Sanie (1) (cu care se transportă poveri). 2 (Spc) Sanie (1) cu tălpile scurte care, atașată în prelungirea unei sănii mai lungi, servește ca suport la transportul lemnelor lungi. 3 (În forma sanciu) Sanie (1) mare, fără șine pe tălpi.