16 definiții pentru samară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAMÁRĂ, samare, s. f. Fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare.

sama2[1] sf vz samar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sama1 sf [At: J. CIHAC, I. N. 260/16 / V: (înv) ~re / Pl: ~re / E: fr samare] Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță și cu pericarpul prelungit în formă de aripioare Si: (înv) samaridie.

SAMÁRĂ, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare.

SAMÁRĂ, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o aripă subțire (cum are ulmul, arțarul, paltinul etc.).

SAMÁRĂ s.f. Tip de fruct uscat, indehiscent, lățit ca o aripă subțire în jurul seminței sau numai într-o parte a acesteia. [< fr. samare, cf. lat. samarum].

SAMÁRĂ s. f. fruct uscat, indehiscent, lățit ca o aripă subțire în jurul seminței sau într-o parte a acesteia. (< fr. samare, lat. samara)

SAMÁRĂ ~e f. (la arțar, frasin, ulm etc.) Fruct uscat cu o aripă membranoasă, care nu se deschide la maturitate. /<fr. samare

samară f. culmea casei țărănești (se aude prin Buzău). [Și samar, identic cu vorba precedentă: samara e așezată sub încheieturile brațelor la caprele bordeiului].

* samáră f., pl. e (fr. samare, d. lat. samara și samera, fruct de ulm). Bot. Un fel de fruct uscat și indehiscent și înconjurat de o membrană ca o aripă, ca la ulm, arțar, paltin, jugastru ș.a. V. achenă, bacă, cariopsă, ghindă, silică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

samáră s. f., g.-d. art. samárei; pl. samáre

samáră s. f., g.-d. art. samárei; pl. samáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAMÁRĂ s. v. coamă, creastă, culme.

sama s. v. COAMĂ. CREASTĂ. CULME.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SAMÁRĂ (< fr.; {s} lat. samara „fructul ulmului”) s. f. Fruct uscat, indehiscent, turtit, cu o singură sămânță și cu pericarpul dur, prelungit sub forma unei aripioare (ex. fructele de ulm). La unele specii de arbori (ex. arțar, jugastru) fructificațiile sunt alcătuite din două samare alipite (disamară).

Intrare: samară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sama
  • samara
plural
  • samare
  • samarele
genitiv-dativ singular
  • samare
  • samarei
plural
  • samare
  • samarelor
vocativ singular
plural

samară

  • 1. Fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: