SALĂ, săli, s. f. 1. Încăpere spațioasă care poate cuprinde un număr mare de persoane, în vederea unui spectacol, a unor manifestări culturale, sportive etc. Se întocmise o sală mare, cu parter, galerii și trei rînduri de loji. SADOVEANU, E. 65. Treceam dintr-o sală într-alta, căutînd să dau de o ieșire. CARAGIALE, O. III 98. ◊ (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de» și arătînd destinația) Noi și noi grupuri de oameni iau loc pe scaunele din sala de spectacol. V. ROM. martie 1954, 244. Din obicei, Vartolomeu Diaconu a deschis ușa sălii de așteptare. C. PETRESCU, A. 278. 2. Încăpere servind ca intrare într-o locuință (v. vestibul) sau ca loc de trecere între camere (v. coridor). Să nu mai tremure cei ce vin la răspunsuri, prin săli și prin tinzi. GOLESCU, Î. 52. – Pl. și: (rar) sale.