salutare sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tări / E: saluta] 1 Rostire, scriere, transmitere a unui cuvânt, a unei fraze, formule etc. pentru exprimarea politeții, respectului, afecțiunii etc. îndeosebi la întâlnire și la despărțire Si: (rar) salutat¹ (1), (înv) salutație (1), sărutare (1), (reg) norocire, sălutărire (1). 2 Cuvânt, frază, formulă etc. sau gest, mișcare etc. prin care cineva își exprimă politețea, respectul, afecțiunea etc. față de altcineva, mai ales la întâlnire și la despărțire ori prin intermediul cuiva Si: (rar) salutat¹ (2), (înv) salutație (2), sărutare (2), (reg) norocire, sălutărire (2). 3 Formulă de salut adresată la întâlnire sau la despărțire Si: salve, servus.