13 definiții pentru salubritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALUBRITÁTE s. f. Faptul de a fi salubru; stare generală favorabilă a condițiilor igienice și sanitare dintr-un loc. ♦ Serviciu public care se ocupă cu curățenia dintr-o localitate. – Din fr. salubrité, lat. salubritas, -atis.

SALUBRITÁTE s. f. Faptul de a fi salubru; stare generală favorabilă a condițiilor igienice și sanitare dintr-un loc. ♦ Serviciu public care se ocupă cu curățenia dintr-o localitate. – Din fr. salubrité, lat. salubritas, -atis.

salubritate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (rar) ~tăți / E: fr salubrité, lat salubritas, -atis] 1 Însușirea de a fi salubru (1). 2 Stare generală, favorabilă sănătății, a condițiilor igenice și sanitare din locuințe, curți, orașe etc. Si: curățenie (1). 3 Ansamblu de însușiri care fac ca ceva să fie curat, igenic, sănătos. 4 (Adesea urmat de determinarea „publică”) Totalitatea măsurilor și metodelor prin care este întreținută starea de salubritate (2). 5 (Ccr) Întreprindere (sau ansamblu de întreprinderi) care asigură aplicarea măsurilor și metodelor prin care este întreținută starea de salubritate (2).

SALUBRITÁTE s. f. Faptul de a fi salubru; stare generală a condițiilor igienice și sanitare dintr-un loc. ♦ Serviciu public care are în grijă curățenia dintr-o localitate.

SALUBRITÁTE s.f. Însușirea de a fi salubru; curățenie. ♦ Sănătate. ♦ Serviciu public care are în grijă curățenia unui oraș. [Cf. fr. salubrité, lat. salubritas].

SALUBRITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi salubru. ◊ stare generală favorabilă sănătății, condițiilor igienice; sănătate. 2. serviciu public care are în grijă curățenia unui oraș. (< fr. salubrité, lat. salubritas)

SALUBRITÁTE f. 1) Caracter salubru. 2) Stare generală a condițiilor sanitare și igienice dintr-o localitate. 3) Serviciu public care are grijă de curățenia unei localități.[G.-D. salubrității;Sil. -lu-bri-] /<fr. salubrité, lat. salubritas, ~atis

salubritate f. însușirea celor salubre: salubritate publică, partea igienei care studiază tot ce interesează sănătatea unei națiuni.

* salubritáte f. (lat. salúbritas, -átis). Calitatea de a fi salubru: salubritatea aeruluĭ. Salubritatea publică, serviciŭ care îngrijește de sănătatea unuĭ oraș (măturatu, udatu, canalele ș.a.). Bĭurourile acestuĭ serviciŭ. Funcționariĭ acestuĭ serviciŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

salubritáte (-lu-bri-) s. f., g.-d. art. salubritắții

salubritáte s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. salubrității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SALUBRITATE s. curățenie. (Serviciul de ~; ~ orașului.)

Intrare: salubritate
  • silabație: sa-lu-bri- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salubritate
  • salubritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • salubrități
  • salubrității
plural
vocativ singular
plural

salubritate

  • 1. Faptul de a fi salubru; stare generală favorabilă a condițiilor igienice și sanitare dintr-un loc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: curățenie antonime: insalubritate
    • surse: DN
    • 1.2. Serviciu public care se ocupă cu curățenia dintr-o localitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: