SALTEA, saltele, s. f. Obiect făcut din două foi de pînză cusute între ele, în care se introduc paie (v. mindir), lînă etc. și care se așază pe pat, formînd un așternut moale pentru dormit. Stătea în întunerec pe trei saltele. DUMITRIU, N. 132. Șoimaru își așeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lînă. SADOVEANU, O. VII 119. Taică-său îi adusese o saltea cu paie, două perini, o velință. SLAVICI, O. I 82. ◊ Fig. Jos, sub răchiți bătrîne de raze umbritoare, Pe o saltea de iarbă, flăcăii se lungesc. BELDICEANU, P. 62. ♦ (În expr.) Saltea de apă = mic rezervor de apă creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului.