saltea sf [At: URICARIUL, XI, 249 / V: (înv) seltele, (reg) săl~ / Pl: ~ele, (înv) ~eli / E: ngr σελτές] 1 Obiect în formă de sac plat, de obicei paralelipipedic, confecționat din pânză, din diverse țesături sintetice, din cauciuc etc., în care se introduce (și se fixează prin cusături din loc în loc) un strat gros de lână, de iarbă-de-mare, de paie, de vată etc. sau care se umple cu aer, apă etc. și care se folosește, ca așternut moale (pe paturi), pentru protecție corporală în unele probe sportive, pentru a pluti pe apă etc. 2 (Îe) A sta (sau a ședea) pe ~ A nu face nimic din comoditate. 3 (Îae) A fi fără nici o grijă. 4 (Îae) A fi bogat. 5 (Îlav) A pune (sau a avea) sub ~ A-și face sau a avea economii. 6 (Îlav) (De) pe ~ Fără a se obosi, fără a face ceva. 7 (Îal) Fără să-l coste ceva. 8 (Îe) A se întinde cât ține ~ua A pretinde doar atât cât este posibil. 9 (Pan; urmat de determinări) Nume generic pentru mai multe obiecte făcute din piatră, cărămidă, nuiele etc. care sunt întrebuințate pentru a proteja, a apăra, a fortifica etc. 10 (Spc; șîs ~ pentru reproducere) Cadru de lemn de diferite forme, în care sunt fixate mustăți de salcie, crengi de brad, vârfuri de stuf etc., folosit la reproducerea dirijată a diferitelor specii de pește.