SALTANAT, saltanaturi, s. n. (Învechit) Alai (domnesc), cortegiu, suită. A doua zi plecă cotoiul cu noaptea în cap, și, după ce se făcu bine ziuă, plecă și nunta cu tot saltanatul său. POPESCU, B. III 110. Unde vezi veselii mai multe, saltanaturi... acolo e ticăloșia cea mai mare. GORJAN, H. IV 9. ♦ Pompă, strălucire. Asta este casă de boier de protipendadă, la saltanat domnesc. FILIMON, C. 252.