SALIC, -Ă, salici, -e, adj. (în sintagma) Legea salică = culegere medievală de norme de drept bazate pe obiceiul pământului, aparținând francilor de pe teritoriul Galiei. – Din fr. salique.

salic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr salique, it salico, ger salisch] 1 Care aparține unui trib al vechilor franci din regiunea Țărilor de jos. 2 Privitor la salic (1). 3 (Îs) Lege ~ă Corp de legi elaborat în Franța medievală, care cuprindea o serie de reguli de drept civil, de drept penal și procedurale, dintre care cea mai cunoscută era prevederea care excludea femeile de la dreptul de succesiune a pământului.

SALIC, -Ă adj. Legea salică = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia (printr-o dispoziție a acestui cod femeile erau excluse de la succesiunea pămînturilor și de la tronul Franței). [< fr. salique].

salic a. ce ține de un trib al Francilor numiți Sali; lege salică, prin care femeile erau excluse dela succesiune pe tronul Franței.

* sálic, -ă adj. (după numele Francilor numițĭ Salĭ). Al Salilor. Legea salică, legea pin care femeile eraŭ excluse de la tronu Franciiĭ.

săclic sn vz sălic

sălic sn [At: ARH. OLT. III, 382 / V: săcl~ / Pl: ~ice, ~uri / E: nct] 1 (Ban) Sticlă de lampă sau de felinar de mână. 2-3 (Reg) Țoi (de rachiu). 4 (Ban) Măsură de capacitate care variază între un sfert și o jumătate de litru.

SALICĂ adj. (În sintagma) Legea salică = culegere medievală de norme de drept bazate pe obiceiul pământului, aparținând francilor de pe teritoriul Galiei. – Din fr. salique.

SALICĂ adj. legea ~ = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia, prin care femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței. (< fr. salique, lat. salicus)

salic adj. m., pl. salici; f. salică, pl. salice

!salic adj. m., pl. salici; f. salică, pl. salice

salică adj. f., pl. salice

salic(e), (engl.= salic) de la prescurtarea siliciului (Si) și aluminiului (Al); adjectiv utilizat pentru a desemna o rocă magmatică, deschisă la culoare, în a cărei → normă și compoziție modală intră min. bogate în Si și Al (cuarț, feldspați, feldspatoizi); de asemenea, despre aceste min.

sălic, sălice și sălicuri, s.n. (reg.) 1. sticlă de lampă sau de felinar de mână. 2. țoi de rachiu. 3. măsură de capacitate care variază între un sfert și o jumătate de litru.

sălíc, adj. v. calic („slab, pipernicit”).

sălic, adj. – v. calic („slab, pipernicit”).

sălic, adj. – v. călic.